Am să încep a mă justifica prin “am fost ocupată” și voi poate o să fiți impresionați. Să fiu ocupată, am observat, îmi oferă un aer de măreție, de importanță, de scop.
Nu pot să ies în oraș pentru că sunt ocupată, nu am timp să merg la doctor – poate mai încolo, nu mai am timp de prieteni sau de familie, în schimb am treabă. Lumea se retrage cu un fel de reverență din fața acestui “sunt ocupată”, pentru că este o justificare serioasă. Matură.
Să fiu ocupată este și un foarte elegant mod de a mă minți pe mine. Mi se întâmplă des să îmi amân gândurile pentru că sunt chestiuni mai urgente de care trebuie să mă ocup. Amân să trec prin pasul patru pentru că am niște treburi cu adevărat serioase de făcut. Da, sunt ocupată.
Dar este, de fapt, o mare minciună. Mai corect ar fi să spun că “mă țin ocupată”. Și mai corect ar fi să recunosc că îmi găsesc mereu ceva de făcut, pentru că altfel ar trebui să mă opresc și să privesc în față lucrurile care mă tulbură cu adevărat.
Iar asta, mi-e teamă, m-ar ocupa cu adevărat pentru mult, mult timp.
Iubirea provoaca dependenta 
23 comments
Comments feed for this article
October 17, 2011 at 4:16 pm
olivia
Buna Sara, bine ai revenit printre noi.
October 19, 2011 at 4:31 am
lia
Sara,ai perfecta dreptate,ai pus punctul pe ” i ” ; acesta este un alt mod al inconstientului de a se ascunde de propria persoana ,dar si de ceilalti ; mai pe romaneste ,un fel de gaselnita …
October 24, 2011 at 11:27 am
sara
bine v-am regasit 😀
November 9, 2011 at 7:03 pm
ema
bine v-am regasit eu!
November 11, 2011 at 12:58 pm
Gelu
Eu simt nevoia sa fiu ocupat . Nu intodeauna reusesc sa ma mentin ocupat . Oricum mie nu imi place sa fac lucruri fortat indiferent care ar fi acel lucru . Si eu am cazut de multe ori in aceasta capcana . Mi-am dat seama ca ori fac ceva pe placul meu ori pe placul altuia . Am invatat sa fac lucrurile care imi aduc mie avantaj . Cand ma gandesc la cat succes au avut cei care m-au manipulat nu pot sa nu fac ceva pt. a opri acest rau . E mai usor sa iubesti o persoana care se iubeste decat una care nu se iubeste pe sine . O persoana care se simte tradata in iubire isi pierde increderea in iubirea umana . Eu si acum am probleme cu respingerea si imi aduc multe deservicii respingand iubirea oamenilor sinceri . Pe o persoana codependenta o poti ajuta numai daca ii castigi increderea astfel incat ea la randul ei sa aiba incredere in ea insasi . Eu i-am intrebat pe parinti de cateva ori in copilaria mea daca ma iubesc . Ei s-au mirat de aceasta intrebare . Ei mi-au spus ca iubirea lor fata de mine e foarte mare ca este chiar peste ceea ce merit eu numai ca eu nu imi dau seama de asta . Intrebarea mea a nascut controverse in familie astfel ca mi s-a spus ca sunt o persoana care nu apreciaza . Si procedand astfel parintii mei m-au facut sa imi pierd increderea in mine insumi si in capacitatile mele . O iubire nedeclarata este la fel ca credinta fara fapte . Astfel eu am trait cu pererea ca sunt iubit nu si cu convingerea ca sunt iubit . Acum ca am aflat adevarul ei nu mai vor sa ma auda ca vorbesc despre aceste lucruri . Ce anume ii deranjeaza ? Adevarul sau faptul ca am aflat adevarul ?
November 12, 2011 at 7:37 pm
lia
Gelu ,fiind parinte ,imi dau seama ca ce i-ar putea deranja cel mai mult pe parintii tai este ca te-ai indoit de sentimentele lor .
Cred ca adevarul sau faptul ca ai aflat adevarul este pentru ei acelasi lucru atit timp cit nu realizeaza ,la fel ca majoritatea parintilor din pacate,importanta exprimarii sentimentelor SI prin cuvinte .
November 13, 2011 at 10:02 am
Gelu
Lia, probabil tu iti iubesti copii in mod responsabil. Te asigur ca parintii pot da gres in educarea unui copil la fel cum un copil poate da gres ascultarii de parinti . Probabil ai vrut sa spui ca indoiala mea este nejustificata . Eu nu sunt unul dintre aceea care crede ca lucrurile merg bine de la sine . Este normal ca un parinte sa- spuna ca a se ingriji de nevoile lui materiale este o dovada de iubire ? E ca si cum ai spune ca responsabilitatea nu e a parintilor si ca din iubire fata de copil preiau ei aceasta responsabilitate . Nu este gresit daca te indoiesti de ceva .Gresit este sa nu crezi ceva in pofida dovezilor sau sa nu crezi ceva respingand dovezile . Gresit este sa fii credul iar o persoana credula este aceea care crede fara sa se indoiasca .
November 13, 2011 at 2:23 pm
danyn27
Gelu, e vorba, probabil, de faptul ca nu te-ai SIMTIT iubit. Despre asta este vorba? Modul in care parintii tai isi exprimau iubirea (asigurandu-ti mancare buna, haine frumoase,jucariile scumpe, etc) nu era cel de AVEAI TU NEVOIE ? Intrebarea asta (Eu i-am intrebat pe parinti de cateva ori in copilaria mea daca ma iubesc) venita din partea unui copil, se poate traduce in felul urmator: Am niste nevoi pe care voi nu mi le impliniti. Simt ca ceva imi lipseste, ceva ce am nevoie sa primesc de la voi ca parinti ai mei. Sunt prea mic ca sa pot sa exprim in cuvinte si nu am cunostiinte de psihologie ca sa va explic, in asa fel incat sa intelegeti care sunt aceste nevoi. De fapt, nici nu imi dau seama ce lipseste pt ca nu am avut parte niciodata de acel “ceva” ca astfel sa realizez lipsa lui. Dar simt ca nu ma iubiti. Acum, voi, ca niste parinti atotputernici, atotstiutori, singurii care pot sa decida asupra fiintei mele si singurii din lumea asta care pot sa ma zideasca sau sa ma distruga, singurii care stiu totul despre mine si stiu ce e mai bine pt mine, stiu ce ar trebuii sa fac si sa nu fac, singurii care ma pot apara si singurele fiinte de pe lumea asta care inseamna totul pentru mie, acum DATI-MI CE AM NEVOIE SA PRIMESC. Am credinta ca voi trebuie sa imi cunoasteti gandurile, sentimentele si tot ce se intampla in sufletul meu, chiar mai bine decat eu insumi. Si CRED ca de la voi voi primi ceea ca cer pt ca sunteti parintii mei de care depind in totalitate si care trebuie sa imi implineasca nevoile.
Asta o data.
A 2 oara, cand situatia s-a repetat, ultima propozitie a sunat altfel: Si cred (DESI NU MAI CRED CU LA FEL DE MULTA CONVINGERE) ca de la voi voi primi ceea ce cer pt ca sunteti parintii mei de care depond in totalitate…
A 3-a oara: Si nu inteleg de ce de la voi nu primesc ceea ce cer ca doar sunteti parintii mei…
Si in plus, ai tai au mai si gasit EXPLICATIA PT CEEA CE SE INTAMPLA CU TINE :Ei mi-au spus ca iubirea lor fata de mine e foarte mare ca este chiar peste ceea ce merit eu numai ca eu nu imi dau seama de asta.
A 4-a oara: Si am nevoie sa primesc de la voi ceea ce cer, am nevoie si sunt frustrat, si furios, si disperat, si va urasc, si nu inteleg de ce nu imi dati ceea ce am nevoie sa primesc de la voi ca parinti ai mei. Dar oare nu e asa cum mi-ati spus voi, oare nu eu gresesc cu ceva, oare nu eu sunt anormal si gresit in ceea ce ganesc si simt, poate ca eu sunt gresit, defect cumva? Sunt sigur de asta! Eu sunt, SIGUR, de vina pt asta, ca doar parintii mei nu au cum sa gresasca, ei le stiu pe toate.
Din pacate, parintii tai erau doar niste oameni, ocupati, stresati, ingrijorati, obositi, nefericiti, cu probleme emotionale proprii, dureri nevindecate, care nici nu aveau notiunea de a-si vindeca durerile si de a-si rezolva problemele, care nici macar nu erau constienti ca au probleme etc
Acum fi furios, urla, loveste, plangi, fi trist, deprimat, lasa durerea sa se potoleasca, gaseste ceva frumos in prezent si lasa-l sa te ia cu el si sa te readuca la suprafata si pune trecutul in trecut si iarta.
Dar incepe prin a fi furios si a urla ! Da totul afara! Dar neaparat in prezenta cuiva care sa poata intelege procesul asta si sa inteleaga prin ce treci. Deci parintii tai ies din discutie. Oricum cred ca ti-ai dat seama deja ca sunt doar niste oameni amarati si vai de capul lor. Poti sa ii urasti pt asta in continuare dar nu cauta intelegere la ei. Nu au de unde sa ofere. Cauta pe cineva care e mai “grozav” decat ei, mai “specialist” in problema pe care o ai tu, pe cineva care are cunostiintele necesare pe care stii ca le-a capatat de undeva. Poate sa fie si o carte scrisa de cineva, pot sa fie seminarii pe subiectul acesta, poate sa fie o persoana care e mai avansata decat tine in procesul de vindecare, pote sa fie un grup de sprijin, acest blog, etc
Si nu ii baga in seama pe cei care iti dau sfaturi despre cum sa gandesti sau sa simti sau sa intelegi sau sa ierti. Tu ai nevoie de cineva care doar sa ASCULTE si sa INTELEAGA. Sa poti sa fi cum esti (indiferent ce inseamna asta) si sa fi in totalitate cum esti. Daca esti plin de ura, sa poti sa fi plin de ura, daca esti trist sa poti sa fi trist cat poate sufletul tau sa suporte, etc
November 13, 2011 at 2:31 pm
danyn27
Exista o carte: Cele 5 limbaje ale iubirii
Nu mai stiu cine a scris-o, dar sunt sigura ca daca dai un Google o gasesti. Si cred ca o poti citi direct de pe net.
November 13, 2011 at 6:03 pm
sara
http://www.librarie.net/carti/5209/Cele-cinci-limbaje-iubirii-Cum-exprimi-fata-partener-implicarea-trup
November 14, 2011 at 3:29 pm
lia
Gelu ,departe de mine de a spune ca indoiala ta este nejustificata.
Eu doar am explicat felul in care iti vad parintii atitudinea pentru a raspunde intrebarii tale ,respectiv pentru a sti ce gindesc ei si pentru a-ti confirma ca tu nu porti nici o vina.
Daca nu as sti ca parintii gresesc nu as mai avea ce cauta pe acest blog pentru ca nu as crede in existenta co/dependentei ; din pacate,foarte multi dintre ei sint in faza de negare ,adica nici nu accepta ca gresesc ,la fel ca ai tai dar trebuie sa-i iertam , pentru ca nu realizeaza acest lucru .
Chiar daca imi iubesc copilul ,poate ca nici eu nu am stiut mereu sa ii arat spunindu-i direct acest lucru ;de aceea,o fac cit de des e nevoie acum cind am cunostinte noi .
I .
November 16, 2011 at 5:57 pm
Gelu
Nu stiu daca e din orgoliu dar programele de recuperare acestea gen Alanon le privesc cu multa suspiciune . Voi cum ati ales Alanon ? Alanon nu face nimic in numele religiei sau cu sprijinul vreunei religii ? Exista vreo finantare din umbra ? Bisericile se folosesc de asazisele binefaceri ca sa ascunda alte excrocherii . Am vazut poze cu locuri pt. reuniune cu icoane pe pereti . Acele icoane au vreun rol in vindecare ? Am dreptul sa fiu obiector de constiinta . Daca o organizatie pretinde ca are scopuri nobile dar acele scopuri nu reprezinta principala lor activitate ci au cel putin un scop care le surclaseaza pe acestea eu cred ca acea org. este o amagire . Nu spuneam asta daca pe site-ul lor nu citeam ca ei sunt o org. apolitica si neutra din punct de vedere religios . Alanon colaboreaza cu Biserica ? Daca da as va sa stiu cu cine si de ce . Nu se poate nimic fara implicarea politicului si/sau a bisericii ?
November 16, 2011 at 6:29 pm
Gelu
Sara, eu nu sunt casatorit (din motive personale nu ca nu vreau) si nu stiu daca lectura cartii imi va fi de ajutor adica daca voi putea sa pun ceva in practica , cel putin nu stiu daca voi avea ocazia . Fara sa o citesc cred ca cartea se rezuma la manifestarea iubirii probabil la niste tehnici de iubire probabil un fel de antrenamemt . Oricum aceasta carte le-ar fi deschis ochii si mintea parintilor mei acum cativa ani . Oricum in familia mea a existat mereu o criza nu neaparat materiala dar una pe care nu pot sau nu stiu cum s-o clasific atat in ceea ce priveste relatia tata-mama cat si in ce priveste relatia parinte-copil.
November 16, 2011 at 6:33 pm
Gelu
Danyn, acum imi dau seama ca din punct de vedere al dezvoltarii … (nu stiu cum s-o mai numesc ) eu sunt un copil, un copil al unor copii .
November 16, 2011 at 7:18 pm
Gelu
Lia, copilul tau ti-a cerut iubire vreodata ? Unii copii nici nu stiu ce e aceea iubire . Al face pe un copil sa ajunga sa constientizeze iubirea si importanta ei – acesta este scopul si importanta educatiei . Exista doua nevoi fundamentale ale fiintei umane nevoia de a iubi si de a fi iubit . Cand una dintre nevoi nu mai este satisfacuta atunci incepe dezechilibrul . Tatal meu nu vb despre iubire . Mama are o conceptie gresita despre iubire . Pe bunicii mei nici nu iam auzit sa vb despre asta . Culmea e ca despre sex iam auzit vorbind totusi nu in mod realist ci denaturat . Acum in momentul acesta daca ma duc la tatal meu sii spun ca vreau sa vb despre iubire imi va spune ceva de genul asta : lasa-ma sau pleaca cu astea de aici sau nu am timp de asta . Chiar daca ma duc de 365 ori pe an el imi v-a raspunde la fel . Stiti de ce ? Pentru ca nu stie cu ce se mananca deci nu poate exista nici un dialog . Dar de ce nu este dispus sa asculte o parere de-a mea despre iubire ? Pentru ca nu intereseaza ce cred eu . De ce nu ill intereseaza ? Pentru ca nu are nici o obligatie fata de mine deci nici vb de vreo responsabilitate . Nu exista nici o lege care sa condamne lipsa de responsabilitate a capului de familie. Ma intreb ce angajament si-au luat ei atunci cand s-au casatorit ? Daca si-au luat vreun angajament in fata cui sau fata de cine si cine a fost martor ? Nu ii intreb de ce s-au casatorit pt ca este o intrebare care ii depaseste . La urma urmei pot eu sa indraznesc sa le spun ca au vreo obligatie fata de mine ? Raspunsul este : nu .
November 17, 2011 at 8:50 am
danyn27
pe tatal tau, in momentul in care incerci sa va cu el despre iubire (sau alte subiecte pe care le evita) il pui fata in fata cu cele mai adanci temeri si dezamagiri ale vietii lui: el a esuat in acele domenii si nici nu stie de ce s-a intamplat asta. sau pur si simplu viata l-a dus in situatia de a da gres la acele capitole. ca sa poata sa traiasca mai departe el a ascuns durerile acelea in cel mai indepartat coltisor al sufletului sau si a pretins ca totul e ok. si acum vii tu si pur si simplu i le pui in fata. el nu poate sa faca fata la asta. doar un specialist poate sa il ajute sa priveasca acolo, si sa il ajute sa se confrunte cu propriile temeri, dezamagiri, dureri. si asta nici specialistul nu o poate face in 5 zile ci in foarte mult timp. si tatal tau, pe langa bagajul acela, mai vede (pt ca e constient de asta) ca nici tie nu poate sa iti ofere raspunsurile pe care le ceri de la el ceea ce duce la si mai multa teama, sentiment de esec, deprimare. nu e vb de: “Pentru ca nu intereseaza ce cred eu .” si sa iti spun eu: pt situatia pe care ti-am descris-o chiar poti sa simti o gramada de furie ! intrebari de genul: daca nu au fost in stare sa faca fata vietii de ce au mai facut un copil sa il chinuie si pe el? doar erau adulti, de ce, cand au vazut ca au probleme, nu s-au dus la un specialist? de ce nu i-a interesat sa afle ca problemele lor se vor rasfrange asupra mea? AVEAU O RESPONSABILITATE FATA DE MINE SI TREBUIAU SA IMI OFERE CEEA CE AVEAM NEVOIE CA SA CRESC INTREG SI NU CU GOLURI EMOTIONALE ATAT DE ADANCI !!!!!!!
asta chiar ca te poate coplesi cu furie si va fi multa….
eu inca mai am, nu am trait-o pe toata, mereu apar situatii care imi formuleaza cate o intrebare de genul celor de mai sus si sunt furioasa si ii urasc pe parintii mei ca nu mi-au oferit ce aveam nevoie sa nu fiu schioapa sau ciunga la nivel emotional. nu au fost multe greseli dar unde parintii mei au gresit in cresterea mea, au facut-o rau de tot! sunt adevarate prapastii…
November 17, 2011 at 11:31 am
Gelu
Starea mea nu este mereu una de furie . Cel mai greu imi este sa incerc sa fac un lucru normal pentru mine . Unele rude care pretindeau ca sunt de incredere m-au acuzat pe mine de starea in care sunt de parca ei ar fi fost cei mai specialisti in domeniu . Multi au pretentia ca eu sa fiu normal si sa traiesc normal . Dar ma mir ca nu isi dau seama ca trebuie indeplinite niste conditii pentru acestea. In fiecare zi de cand ma scol trebuie sa infrunt un sentiment de frica adica sa nu vina peste mine o persoana care pretinde ca are autoraitate asupra mea si sa imi ceara socoteala pt situatiile din viata mea si pentru starea in care ma aflu. Pentru protectia mea am hotarat sa nu le mai spun adevarul despre ceea ce simt si despre ceea ce cred eu ca mi se intampla. Aceste persoane s-au obisnuit sa ma manipuleze iar acum le-am trantit usa in nas. Stiu ca mai de vreme sau mai tarziu tot o sa se lege de mine pt ca nu renunta ei asa usor la un lucru care le-a mers multi ani la rand. E greu sa faci fata acestor incercari cand capul familiei fiind alcoolic si care este usor de manipulat . Eu am luptat cat am putut ca sa apar onarea familiei . Nu stiu daca va vine sa credeti dar eu si cu fratele meu am fost pilonii de rezistenta al familiei dar hotararea noastra de a lupta in locul altora ne-a costat scump. Imaginati-va in ce directie am consumat eu resursele mele . Nu e de mirare ca am ajuns sa simt acel gol interior sa nu am speranta si sa ma blochez in fata unor obstacole care pentru altii nu sunt asa greu de trecut . Lucrurile anormale din familia mea au fost mereu musamalizate pentru ca cei din exterior sa nu isi dea seama ce se intampla cu adevarat. Totusi au vazut si au auzit unele lucruri care sunt sigur ca ia facut sa traga anumite cincluzii care sunt sigur ca in mare parte sunt gresite pt ca ei nu cunosc datele problemei cu alte cuvinte ei trag concluzii pripite.
November 17, 2011 at 2:52 pm
Gelu
Eu ma gandesc la cat de putine lucruri fac acum intr-o zi . Icerc sa fac ceva care sa imi aduca bucurie si satisfactie . Eu ma consider o persoana capabila dar pur si simplu nu am puterea sa fac ceea ce imi place din frica sau din alte motive care au prins radacini adanci in inima mea . Eu cred ca am nevoie de un miracol dar stiu bine ca nu asa stau lucrurile. Nu fac lucrurile care stau in puterea mea sa le fac .Asta ma deranjeaza foarte tare. Imi este frica de esec. Nu pot accepta un esec deoarece dupa un esec pot urma mai multe. Daca eu nu reusesc ceva pe cine dau vina ? Degeaba dau vina pe mine sau pe altii . Asta nu ma ajuta cu nimic. La 32 ani mei ar fi trebuit sa fac mult mai mult . Nu e de mirare ca altii rad in taina de mine. Ei au familie ,casa , un venit lunar . Sunt sigur ca alti codependenti o duc mai bine ca mine . Parintii mei nu considera ca este o prioritate sa ma ajute cu bani pentru a face progrese in viata. Banii trebui sa fie pentru tigari , alcool si mancare si alte lucruri strict necesare . Casa unde locuiesc eu nu are ca prprietar pe cineva din familia mea . Este o casa care in urma inundatiei a fost evaluata pentru a fi daramata . Bunica mea sta in casa noua facuta de primarie care are 4 camere. Ce trebuie sa faca parintii mei in aceasta situatie si ce trebuie sa fac eu ? Eu daca gresesc cu ceva nu incerc sa fug de raspundere cum fac altii . Daca voi credeti ca aveti mai multa experienta de viata decat mine sunt dispus sa va ascult parerea. Credeti-ma ca am ajuns sa imi para rau ca traiesc cu toate ca altii trag cu dintii de viata. Nu situatiile materiale ma deranjeaza ci singuratatea in care traiesc . Nimeni nu imi impartaseste valorile . Nimeni nu ma aproba . Nu sunt acceptat si asta ma doare cel mai mult. Cum pot avea eu simtul valorii atunci cand nimeni nu imi spune ca poate avea nevoie de mine sau ca pot avea un scop in viata.
November 17, 2011 at 7:37 pm
danyn27
Citeste Labirintul codependentei cred ca ceva util din el tot o sa afli.
Pt mine toate temerile si celelalate sentimente negative (chiar si senzatia de gaura neagra) dispar in momentul in care imi formulez (mie insami) explicatia lor.
Si citeste si ceea ce au scris alti oameni aici. Sa vezi ce mai zic si altii….
Faptul ca scrii despre tine e un lucru bun.
Bine ai venit.
Scuze Sara, stiu ca e blogul tau dar am considerat ca salutul de la intrunirile ALANON este potrivit situatiei…..
November 18, 2011 at 12:35 am
Gelu
De ce crezi ca o sa aflu ceva util ? Nu eu trebuie sa hotarasc ce e util sau nu pt mine ? Degeaba crezi tu in ceva in care eu nu cred. Ori este toata utila ori este partial utila . Cartea aceasta nu a fost conceputa pt a oferi sfaturi . Este pentru autoevaluare adica sa ne descoperim pe noi insine. Nu trebuie sa primim sfaturi si indrumari de la nimeni. Sfatul si indrumarea trebuie primite si data doar la cerere adica cu consimtamantul reciproc al celor in cauza . Sfaturile nu trebuie date din proprie initiativa de cel dispus sa ofere ci de cel dispus sa ceara. Urmariti filmuletul acela de 20 min si o sa vedeti ca se zice ca nu e bine sa fim nicidata 100% siguri pt ca apar probleme. Atunci cand esti 100% sigur nu mai este loc si pentru indoiala . Cuvantul rigid in aceasta acceptiune va spune ceva ? Dupa cum vad ti-ai dat seama ca eu ma confrunt cu sentimente negative si ca incerc sa mi le exprim . Probabil ca ti se pare nedrept ca am curajul sa fac asta . Eu nu vreau decat sa las la o parte disconfortul generat de rusine . Nu imi este rusine sa vb despre mine . Sa ma dezbrac in pielea goala in public da mi-ar fi rusine si de multe ori am dovedit ca sunt o persoana pudica dar sa vb despre mine si ceea ce simt nu imi e rusine . Nu imi este rusine sa imi descriu slabiciunile si nici starea si situatia in care sunt . Nu as ramane eu in anonimat daca nu as face ceea ce fac acum ? Acele sentimente de care vb ar trebui sa le formulezi explicatia aici in casuta pt comentarii ca sa le auzim si noi. Vreau sa aud si eu cum vb tu cu cuvintele tale despre acea senzatie de gaura neagra . Vorbeste despre temerila tale pentru ca , conteaza cand cineva se regaseste in vorbele tale . Eu ma-am regasit in vb tale inca de la primele comentarii . Facand aceasta ne ajutam reciproc . Intradevar ai dedus bine ca eu nu am citit ceea ce ai postat tu . Nu am rabdare sa citesc cuvant cu cuvant uneori si citesc pe sarite din dorinta de a extrage esentialul cat mai repede. Asta se intampla in prima faza dar pana la urma cand cred ca creierul e pregatit imi fac timp pentru a parcurge textul integral . Ca dovada iti spun ca sunt dispus sa comentez fiecare cuvant in parte . Apreciez nu numai ce ai scris dar apreciz si motivul pentru care ai facut-o .
November 18, 2011 at 1:11 am
Gelu
@danyn: Intentia mea atunci cand vreau sa iau initiativa sa vb cu tatal meu despre iubire nu este aceea de al pune in incurcatura . eu nu vreau sa imi dea explicatii . vreau doar sa vorbim si atat. probabil te intrebi de ce vreau eu discutie despre acest subiect. o discutie despre fotbal nu cred ca va fi la fel de interesanta . cand el doreste sa discute un subiect eu nu il refuz. eu nu am spus ca vreau sa discut despre iubirea pe care o manifesta sau nu el ci despre iubire. mi-a vb uneori despre temerile lui dar cu mari rezerve . el nu are incredere in mine astfel sa isi deschida inima. tatal meu ar trebui sa fie unul dintre cei mai buni prieteni ai mei . Eu nu pot sa ma deschid lui daca el nu face la fel fata de mine. el mia tradat sentimentele de multe ori ma refer la sentimentele de incredere . nu vreau sa dau regina pe un pion . el nu vrea sa fie fairplay . el cere de la mine mult dar el imi da putin. e ca si cum ai pretinde profituri foarte mari de la o firma in care ai fost dispus sa investesti doar foarte putin.
November 18, 2011 at 8:23 pm
danyn27
Gelu, stiu ca (ca si noi toti, probabil) tu iti doresti comunicare cu tatal tau. Vrei ca tatal tau sa iti fie cel mai bun prieten. Da, si eu as fi vrut ca sa pot comunica cu parintii mei, sa ma cunoasca. Nu si-au dat niciodata seama ca nu ma cunosteau in totalitate si nici nu cred ca si-au dat seama ca asa ceva ar fi fost normal din partea lor ca parinti. Sau pur si simplu nu au stiut cum sa o faca sau nu au avut timpul sa o faca, de vrut, sunt sigura ca ar fi vrut daca ar fi stiut care este situatia si daca i-ar fi invatat cineva cum sa o faca (pt ca sunt sigura ca de la parintii lor nu au invatat nimic de genul asta)
Ce pot sa zic este ca au vrut sa fie niste parinti buni….
November 18, 2011 at 10:16 pm
Gelu
Problema este ca eu nu sunt pregatit pentru integrare sociala . Daca as sti ca eu sunt vinovat pt situatia in care sunt as fi impacat cu mine insumi . Nu stiu de ce trebuie sa sufar atat de mult. Ce folos imi aduce aceasta suferinta ? Ce folos imi aduc singuratatea si lipsa de comunicare ? Ma fac aceste lucruri sa fiu mai puternic si mai intelept . Aceste lucruri ma apropie mai mult de Dumnezeu ? Mi-as lua o traista in bat si as pleca unde vad cu ochii ca sa imi gasesc linistea si rostul in viata . Dar stiu ca actul meu ar fi catalogat nebunie si as fi cautat de Politie si adus inapoi. De ce nu sunt lasat in pace sa imi aleg propriul meu drum . Eu nu locuiesc legal pt ca nu sunt luat in spatiul locativ . Daca ar fi sa vb despre situatia personala as deveni plictisitor. propriul meu tata s-a dovedit un mare tradator de familie . si-a batut joc de familie iar eu nu il iert pentru ca asta face si acum . daca moare nu ma duc la inmormantarea lui si nici la mormantul lui asta in cazul in care nu mor eu inaintea lui . Nu merita onoarea aceasta. Daca ar fi dupa mine l-as bate pentru ceea ce a facut . Oricum de batut l-am batut uneori atunci cand m-a insultat . Eu nu sunt adeptul violentei dar eu nu pot garanta ca in anumite situatii nu actionez violent . Stiu ca sa ajuns la crime din cauza problemelor familiale. Eu am dat in toti din familie de la cel mai mic la cel mai mare . Multi ar spune ca nu ar face niciodata asa ceva si ca eu sunt o exceptie . Exista o limita a suportabilitatii . Am gasit in Biblie un verset care spune ca ub om intelept poate actiona nebuneste atunci cand este asuprit . Verbul asuprire folosit aici cred ca se refera la abuzuri de orice fel adica incalcari ale drepturilor omului. Eu actionez violent doar in ultima instanta. Este un mecanism de autoaparare. Cand sunt abuzat reactionez ca si cum as fi amenintat cu tortura adica simt ca viata imi este amenintata si ceea ce mi se intampla e doar inceputul a ceva mai grav. Ca barbat forta fizica este ultima reduta in fata abuzurilor indreptate impotriva mea. Eu reactionez asa pt ca eu insumi sunt o victima a violentei . Am fost batut cand eram mic si de multe ori lesinam de frica. Am fost batut de cei de varsta mea cu care ma jucam . Am fost batut la scoala si la liceu . Chiar si la varsta asta mai sunt amatori care vor sa ma bata chiar dintre rudele mele. Eu stiu ce inseamna sa fii amenintat de o persoana cu propriul meu cutit cu care tai painea. Oricum cine vrea sa ma bage pe mine in spital are noroc daca scapa cu viata . Nu vreau sa va sperii iar eu nu cred ca reprezint un pericol public. Daca e asa inseamna ca locul meu este dupa gratii .