Am să încep a mă justifica prin “am fost ocupată” și voi poate o să fiți impresionați. Să fiu ocupată, am observat, îmi oferă un aer de măreție, de importanță, de scop.

Nu pot să ies în oraș pentru că sunt ocupată, nu am timp să merg la doctor – poate mai încolo, nu mai am timp de prieteni sau de familie, în schimb am treabă. Lumea se retrage cu un fel de reverență din fața acestui “sunt ocupată”, pentru că este o justificare serioasă. Matură.

Să fiu ocupată este și un foarte elegant mod de a mă minți pe mine. Mi se întâmplă des să îmi amân gândurile pentru că sunt chestiuni mai urgente de care trebuie să mă ocup. Amân să trec prin pasul patru pentru că am niște treburi cu adevărat serioase de făcut. Da, sunt ocupată.

Dar este, de fapt, o mare minciună. Mai corect ar fi să spun că “mă țin ocupată”. Și mai corect ar fi să recunosc că îmi găsesc mereu ceva de făcut, pentru că altfel ar trebui să mă opresc și să privesc în față lucrurile care mă tulbură cu adevărat.

semnatura_sara_mic

Iar asta, mi-e teamă, m-ar ocupa cu adevărat pentru mult, mult timp.

Advertisements