You are currently browsing the category archive for the ‘pasul 3’ category.

se spune ca atunci cand faci un pas mic spre univers, Universul face un salt enorm catre tine;

nu ştiam că povestea de mai jos va avea continuare. a fost, cred, pentru prima dată când am decis să nu mă mai comport codependentă. să las lucrurile in pace si sa beau o cafea in schimb; am schimbat adevarul pe care TREBUIA sa il aflu cu cititul unei carti.

“let go and let God”, spune un slogan Al Anon. am zis ca era timpul sa incerc macar prima parte.

si in chiar aceeasi zi, dupa ce am luat decizia, universul si-a rearanjat particulele, adevarul a venit spre mine si era mai frumos decat si-l inchipuia mintea mea ca o panza de paianjen pentru ganduri negre.

e extraordinar cat de putin a trebuit sa fac pentru a experimenta si a doua parte a sloganului.

semnatura_sara_mic

Există o idee care îmi place foarte mult în Pasul trei şi pe care am găsit-o repetată, în mii de feluri şi chipuri, în cam tot ce am citit.

Pasul trei zice aşa: “Am decis să ne încredinţăm voinţa şi viaţa în mâinile lui Dumnezeu, aşa cum şi-l închipuie fiecare dintre noi“.

Recent, l-am citit într-o formă mai digerabilă pentru mine, într-un roman amuzant şi foarte bun de descreţit frunţile mai ales în mijlocul încercărilor încrâncenate de a ne vindeca: un proprietar de băcănie dărăpănată o spune acolo foarte frumos şi simplu.

“Ce se întâmplă în viaţa noastră este voinţa lui Dumnezeu. Dacă suntem sau nu fericiţi, este alegerea noastră.”

Partea cu voinţa lui Dumnezeu a fost dintotdeauna destul de greu de digerat pentru mine, aşa cum ştiu că este pentru toţi codependenţii, credincioşi sau nu. Până la urmă, jobul meu principal de până acum a fost să fac tot felul de prostii sau lucruri deştepte, după care să le re-fac în capul meu de mii de ori, îngrijorată de felul în care îmi vor afecta viaţa.

Şi, cum îmi mai vin din când în când tot felul de mini-revelaţii când îmi pun câte o şosetă în picioare, am avut şi astăzi una, la trimiterea unui email. Am scris despre ceva sensibil; m-am gândit dacă să trimit emailul sau nu; l-am trimis. Am apăsat SEND şi deodată toate mecanismele s-au pus în mişcare, nu puteam să dau înapoi, nu mai puteam să fac nimic. SEND. Paf. Şi orice fel de griji au devenit inutile.

Oare n-o fi mai uşor să-mi trăiesc viaţa la fel? Fac ceea ce cred eu că e mai bine să fac. Apăs send. Şi de-acolo, ce se întâmplă mai departe… pur şi simplu e jobul altcuiva.

semnatura_sara_mic

Ma numesc si Sara si sunt codepedenta. Codependenta ii afecteaza pe cei care traiesc sau au trait langa alcoolici - sotii, soti, copii, iubiti sau iubite etc. In cateva cuvinte, codepedenta este ceva ce te face sa renunti la tine, in favoarea altora. Aceasta este povestea calatoriei mele de recuperare.

Lasă-mi adresa ta dacă vrei să primeşti prin email articolele de pe acest blog.

Join 286 other followers

Însemnări mai vechi

%d bloggers like this: