Un articol interesant despre cum suntem învățate să avem grijă de ceilalți înaintea noastră și cum ne poate duce acest lucru la codependență:

„Mulți dintre noi au darul (sau blestemul, depinde) de a simți pe deplin emoțiile celorlalți și de a a le purta în inimile lor pe măsură ce își continuă drumul într-o lume care deja nu e gândită pentru supraviețuriea noastră.

Când eram mică, purtam întreaga lume pe umerii mei, inclusiv durerea de zi cu zi a mea și a familiei mele. Părinții mei divorțaseră și tatăl mue s-a mutat din casă, la cinci ore depărte. A fost o lovitură grea și permanentă, dar încă nu conștientizam asta la momentul respecitv. Durerea mamei mele a fost cea care mi-a rupt sufletul. O ascundea foarte bine, dar o știam până în adâncul celulelor mele cât de mult suferă. Și atunci am devenit, inconștient, o „reparatoare”.

Țin minte cum mă trezeam dimineață, în weekenduri, înaintea ei, să îi fac cafea. Țin minte cum încercam să adun cadouri și tinichele de ziua ei, ca să o fac fericită, în ciuda faptului că insista că nu-i place ziua ei și că nu avea nevoie să fac asta pentru ea.”

Restul articolului (în engleză) aici: How Being “Selfless”” Taught Me Unhealthy Co-dependence

semnatura_sara_mic

Advertisements