Am primit astăzi două veşti. Una bună, alta proastă.

Prima mi-a bătut la uşă – mai bine zis, mi-a sunat la telefon – chiar de dimineaţă. M-a luat total prin surpindere, nu mă aşteptam şi chiar este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat în ultimul timp. Am închis telefonul radiind. M-am uitat pe geam şi, chiar dacă nu era cea mai însorită dintre zile, m-am decis că nimeni şi nimic nu îmi va strica ziua de astăzi.

A fost, bineînţeles, o naivitate totală din partea mea.

Pentru că după prânz am primit o veste proastă. Nu foarte-foarte, mortal de proastă. Ştiţi probelemele alea care ne stau pe creier şi ne apasă pe umeri şi ne fac să ne întrebăm cum o vom scoate vreodată la capăt? Şi uneori, în loc să se rezolve, se încurcă şi mai tare? Astăzi o problemă mai veche mi s-a încurcat şi mai tare.

Şi cam aşa mi-am petrecut eu după-amiaza: am luat în braţe problema, am plimbat-o cu mine în drumul spre casă, am aşezat-o frumos, pe canapea, lângă mine să ne uităm împreună la televizor, am invitat-o să se uite cu mine pe geam. În mintea mea nu mai exista decât PROBLEMA.

Momentul în care m-am decis că sunt o toantă a fost când m-am aşezat şi eu să citesc o carte. Printre rânduri, şi acolo, se ivea Problema. Vestea bună de dimineaţă devenise o palidă amintire.

Am lăsat cartea din mână şi m-am obligat să pun lucrurile în balanţă. Ştirea cea bună fusese, de fapt, mult mai importată decât cealaltă. Doar că vestea proastă mă rodea, mă bâzâia enervant, mă îndemna la căutarea de soluţii şi în felul acesta ocupase un spaţiu mult mai mare decât ar fi fost cazul. Trebuia să îmi inversez atenţia.

Oamenii cei mai fericiţi pe care îi cunosc nu sunt cei cărora nu li se întâmplă lucruri rele. Sunt cei care preferă să le vadă pe cele bune şi să rezolve expeditiv orice problemă.

Sunt zeci, sute de lucruri care ni se întâmplă în fiecare zi. Unele ne convin, altele mai puţin. Depinde doar de noi să le acordăm mai multă atenţie celor care ne bucură decât celorlalte, deşi instinctul ne spune să facem invers.

Fericirea este, deci, şi o chestiune de priorităţi.

semnatura_sara_mic

Advertisements