Şi cum mergeam eu pe stradă, mi-a venit să-mi dau două palme să mă trezesc. De mai bine de vreo jumătate de oră, în capul meu se petrecea o ceartă. Ca în filmele de karate, mă luptam cu vreo patru sau cinci duşmani deodată: vreo trei de la serviciu, o rudă şi o doamna de la compania de gaz. Cu toţii mă supăraseră în timpul zilei şi acum, când mă întorceam agale spre casă, venise şi rândul meu să le spun eu EXACT ce cred.

Am tresărit nu pentru că mă dovediseră DUŞMANII (în capul meu, în certuri, am mereu dreptate). Am tresărit pentru că devenisem de-a dreptul agitată. Era cât pe ce să vorbesc singură pe stradă.

În felul acesta, mi-am dat seama că poveştile care se derulează în capul meu au o forţă imensă. Simţeam deja veninul în sânge, stomacul îmi era strâns, muşchii mi se tensionaseră. Degeaba era primăvară în jurul meu, eu eram parcă în mijlocul unui ring de box, împărţind păreri ca pe ciocane.

M-am grăbit spre casă, fiind conştientă că trebuie să ies imediat din starea asta. Iată ce mijloace folosesc eu să mă scutur de gânduri negre:

• Fac sport
• Ascult muzică foarte tare
• Fac un duş
• Citesc
• Dansez
• Urmez exerciţii de meditaţie sau de relaxare de pe mp3 player
• Meditez singură
• Beau o cafea în linişte

Până la urmă, este o veste bună faptul că imaginaţia mea (doar certurile sunt IMAGINARE, nu?) are atât de multă forţă. Asta înseamnă că, dacă am să o folosesc pentru a mă gândi la lucruri frumoase, ar trebui să mă paraşuteze direct într-o lume de vis.

Poveştile urâte reprezintă însă o obişnuiţă cultivată de-a lungul a aproape 30 de ani. A ajuns, între timp, artă. În profesia visatului frumos, sunt doar o amatoare.

Mi-ar plăcea foarte mult să aflu şi de la voi care sunt modalităţile prin care scăpaţi de stările negative înainte să vă înghită de tot. Sunt la pescuit de idei bune din comentarii!

semnatura_sara_mic

Advertisements