Am primit, ca toată lumea, o mulţime de urări de anul nou. Să fie mult mai bun decât 2012, să îmi aducă dragoste, căldură, pace, forţă de muncă, bogăţie, prosperitate, bucurii, fericire, nuntă şi sănătate “că-i mai bună decât toate” sau cam aşa ceva.

În general, începutul unui an nou, mă prindea şi pe mine într-un soi de febrilitate. Cu determinare de contabil, îmi faceam bilanţuri, îmi puneam dorinţe, îmi făceam ferme promisiuni faţă de mine însămi despre ce am să fac eu încă din prima zi a anului care urmează.

Ca să înţelegeţi cât de realistă sunt eu în astfel de rezoluţii de anul nou, iată la întâmplare câteva chestii pe care mi le propusesem de-a lungul anilor:

  • Să fac sport în fiecare zi cel puţin o oră
  • Să scriu în jurnal în fiecare zi
  • Să citesc mai multe cărţi de specialitate
  • Să citesc mai multe cărţi de literatură
  • Să citesc mai mult despre codependenţă
  • Să scriu pe blog de cel puţin trei ori pe săptămână
  • Să particip la conferinţe profesionale în domeniul meu
  • Să îmi schimb jobul
  • Să îmi găsesc încă unul sau două joburi în plus
  • Să îmi deschid o mică afacere
  • Să mănânc numai sănătos
  • Să renunţ la sucurile cu zahăr
  • Să mă îmbrac mai mult în fuste / rochii
  • Să iert
  • Să meditez în fiecare zi cel puţin jumătate de oră
  • Să nu mai chiulesc de la Al-Anon
  • Să devin, nici mai mult, nici mai puţin, decât cea mai bună de pe domeniul meu
  • Să am curaj să spun “nu” lucrurilor pe care nu mai vreau să le fac
  • Să îmi cumpăr mai mulţi cercei şi să îi port
  • Să îmi îmbogăţesc neapărat cultura generală
  • Să gătesc mai mult
  • Să îmi găsesc mai mult timp pentru prieteni
  • Să îmi găsesc mai mult timp pentru mine
  • Să îmi fac mai multe relaţii profesionale
  • Să fac mai multe donaţii
  • Să îmi îmbunătăţesc relaţiile cu rudele mai îndepărtate
  • Să nu mă mai mai enervez niciodată pe ai mei

Şi multe altele.

O singură promisiune a lipsit din lista mea până acum, deşi îşi avea perfect locul pe lângă toate celelalte. Sună cam aşa: “Şi, când mă trezesc dimineaţa, să fiu – în loc de Sara – cel puţin SuperWoman, Cat Woman sau orice altă plăsmuire de ficţiune, singura care ar putea să facă lucrurile mai bine, mai frumos, mai repede, mai eficient şi cu mai mult entuziasm.”

Într-adevăr, citite după un an, rezoluţiile par realizabile doar cu condiţia ca eu să devin, prin magie, altcineva. Aşteptările foarte mari de la mine sau de la dorinţele pe care le-am avut conduc, la momentul bilanţului, la o mare dezamăgire.

Pentru 2013 m-am hotărât deci să nu îmi doresc un an nici mai bun, nici mai extraordinar, nici mai plin de împliniri. Să nu îmi propun să slăbesc, să fiu mai senină sau devin expertă în alte cinci domenii decât domeniul meu de bază.

Pe anul 2013 l-am aşteptat aşa cum aşa cum noaptea aştept să vină o dimineaţă oarecare, fără planuri, fără nu-ştiu-ce-vis. Aşa m-am decis eu că este mai sănătos (că-i mai bun decât norocos).

semnatura_sara_mic