Când intru într-o librărie, mă abţin cu greu să nu cumpăr toate cărţile de dezvoltare personală sau despre codependenţă. Parcă trebuie să ştiu neapărat câte ceva şi despre terapia arborelui genealogic, şi despre vindecarea copilului interior, şi despre echilibrul în relaţii, şi despre meditaţie. Parcă îmi vine să nu mă apuc de treabă efectivă până ce nu le-am citit pe toate, pentru că na – ar fi ca şi cum m-aş apuca să montez un tractor înainte să citesc instrucţiunile. Şi apoi, sunt convinsă că tot ce îmi lipseşte ca să încep să mă schimb este să ştiu de fapt EXACT ce am de făcut, nu? NU!

“A citi despre o problemă este ca şi cum ai citi un ghid turistic. Găsim acolo sugestii despre ce trebuie să vizităm, ce să evităm şi alte ponturi. Dar a citi cartea nu este acelaşi lucru cu a călători acolo. La fel este şi în cazul dezvoltării personale. Informaţia este esenţială. Schimbarea este experenţială.

Putem să avem o grămadă de informaţii despre cum să ne definim limitele, dar tot este nevoie de acele situaţii derutante şi dureroase care să ne ajute să ne înţelegem propriile limite. A citi enciclopedii întregi despre ce înseamnă să controlezi sau să ai griijă de gină nu este un înlocuitor pentru ceea ce ne învaţă un fiu dependent de droguri sau o nevastă alcoolică despre ce înseamnă acceptarea şi detaşarea. “

din Melody Beattie, The New Codependency

Asta ca să vedeţi că tot dintr-o carte am aflat-o.

semnatura_sara_mic

Advertisements