Foarte, foarte frumos fragment despre codependenţă, deşi nu i se spune aşa pe nume:

“Ea era cea care stătea între Leonard şi moarte. Asta era senzaţia pe care o avea. Acum, că ştia semnalele de alarmă, era tot timpul pe fază, gata să le observe. Mai rău, era pe fază la orice schimbare din dispoziţia lui Leonard care ar fi putut precede unul din semnalele de alarmă. Era pe fază la alarmele semnalelor de alarmă. Şi totul devenea foarte încurcat. De exemplu, nu ştia dacă faptul că Leonard se trezise devreme reprezenta o nouă modificare în programul lui de somn, dacă făcea parte din modificarea precedentă sau indica o evoluţie pozitivă. Nu ştia dacă perfecţionismul anula faptul că îşi pierduse ambiţia sau erau două feţe ale aceleiaşi monede. Când stăteai între persoana iubită şi moarte, îţi era greu şi să fii trează, şi să dormi. Când Leonard stătea până târziu şi se uita la televizor, Madeleine îi ţinea socoteala din pat. Nu reuşea niciodată să adoarmă până ce el nu venea la etaj şi se punea în pat, lângă ea. Asculta zgomotele pe care le făcea la parter.

Era ca şi când propria-i inimă îi fusese îndepărtată chirurgical din corp şi era ţinută într-un loc îndepărtat, conectată încă şi pompându-i sânge prin vene, dar expusă la pericole pe care nu le vedea: inima ei undeva, afară, într-o cutie, neprotejată.

Din “Intriga matrimonială”, Jeffrey Eugenies, Polirom

semnatura_sara_mic

Advertisements