Vrei să te iubească mai mult?

Vrei să iasă mai puţin cu prietenii şi să stea mai mult cu tine?

Ţi se taie respiraţia numai când te gândeşti ce tragedie ar fi să te părească?

Intri în panică când te gândeşti la despărţire?

Ai vrea să te aprecieze mai mult?

Ai vrea să-i poţi deschide ochii să îşi dea seama câte ai făcut pentru el?

Îl iubeşti la nebunie dar totuşi ar fi să se schimbe un pic?

Şi nu ştii unde întârzie când întârzie?

Crezi că ar trebui să primească din partea ta mai multe decât o face deja şi poate… Poate în felul acesta…?

Dar eşti deja epuizată de cât ai dat şi simţi că nu mai ai de unde?

Ţi se pare că nu are încredere în tine, iar tu îi explici la nesfârşit că vrei să vă spuneţi TOT?

Te răneşte?

Te răneşte enorm şi pare că nici măcar nu-şi dă seama?

Plângi în pumni şi ţi-ai dori, în secret, să dea peste tine ca din greşeală plânsă şi disperată, să cadă în genunchi, să-ţi ceară iertare, şi să promită că nu va mai face niciodată aşa ceva?

Crezi că bea prea mult?

Crezi că i se duce viaţa de râpă?

Vrei din tot sufletul să îl ajuţi, dar nu ştii cum să faci, pentru că el te respinge?

Eşti drăguţă şi generoasă şi săritoare, iar el răspunde, fără să înţelegi de ce, dar pe el pare să îl scoată din sărite toate aceste oferte?

Eşti de acord cu sexul chiar şi când nu ai chef, gândindu-te că s-ar putea supăra?

Când faci ceva trebuie să te gândeşti de zece ori înainte la felul în care va reacţiona?

Nu suporţi să fiţi certaţi?

Trebuie să vă împacaţi imediat şi până când nu se întâmplă asta nu mai eşti tu însăţi?

Te intimidează şi nu mai ştii cum să reacţionezi?

Cu cât te strădui să faci lucrurile mai bine, cu atât de pomeneşti mai criticată?

Nu ştii, de fapt, ce are cu tine?

Nu înţelegi cu eşti vinovată?

De ce ţi se întâmplă ţie? Cu ce ai greşit?

Ţi se pare că se schimbă într-un fel pe care nu-l înţelegi?

Nu sunteţi atât de apropiaţi pe cât ţi-ai dori?

Ţi se pare că uneori eşti isterică şi nu ştii ce te-a apucat?

Te gândeşti cam din două în două zile ce bine ar fi să-l dai pe uşă afară şi apoi te sperii imediat de posbilitatea/ probabilitatea unui viitor fără el?

De fapt, gândul de a nu mai fi împreună te sperie mai tare decât orice?

Sper că nu ai să te recunoşti în nici o întrebare de mai sus. Dacă da, să ştii că ai citit chestionarul meu neoficial despre codependenţă (la care eu una răspund pozitiv la fiecare întrebare). Şi aici o ultimă întrebare: cam cât de absurd ţi se pare gândul de a te iubi pe tine însăţi?

semnatura_sara_mic

Advertisements