mamei mele ii este mereu dor de mine. are grija sa imi reaminteasca asta cu fiecare telefon, ceea ce ar bucura orice om normal ca o foarte fireasca dovada de dragoste. problema este ca, atunci cand “dorul” este transformat intr-o metoda de invinovatire si de presiune, devine cu totul altceva.

Exemplu:

– Nu vii pe la mine?

– Nu. (raspuns valabil cam 8 din 10 situatii)

– Dar mie mi-e cam dor…

– … (aici eu, pauza, simtind o previzibila vinovatie)

Din experienta, stiu ca exista o linie foarte fina intre dor si nevoie, mai ales la codependenti. in cazul nostru, cand spunem ca ne este dor de cineva, inseamna ca avem nevoie de prezenta acelei persoane. iar cand noi avem nevoie… asta inseamna ca intr-adevar, avem o foarte serioasa NEVOIE.

oare atunci cand depinzi de prezenta unei persoane pentru a-ti satisface tie niste lipsuri se mai numeste asta dragoste?

a spune ca ti-e dor de cineva atunci cand ai nevoie de persoana respectiva este o foarte subtila forma de manipulare. cel caruia ii este dor este personajul bun, pentru ca isi arata dragostea, in timp ce persoana care spune “nu” este personajul cel rau pentru ca sfarama fara mila oferta celeilalte persoane.

dar lucrurile nu stau chiar asa.

prin “mi-e dor”, responsabilitatea indeplinirii nevoiei  este trecuta, in mod imperceptibil, pe umerii celeilate persoane. de aici frustrarea si vinovatia persoanei care refuza si tot de aici victimizarea persoanei care este refuzata.

apoi, in exemplul cu mama mea, eu stiu ca orice as face si oricat de des i-as satisface nevoia de mine, niciodata nu ar fi suficient. pe cand ziceam “da” in jumatate din ocazii, se supara ca nu trec in fiecare zi pe la ea. cand treceam in fiecare zi pe la ea, ma intreba de ce nu locuim impreuna si cu ce a gresit ca sa merite una ca asta. cand locuiam impreuna, se plangea ca nu iesim la plimbari impreuna la fel de des ca alte mame cu fetele lor.

cu alte cuvinte, nevoia de iubire a unui codependent este ca un pahar niciodata plin. “dorul” repetat si nesatios este o incerca de a-l convinge pe celalalt sa i-l umple.

ca orice mecanism de manipulare, mi-a fost mai usor sa il vad la altcineva decat la propria persoana. in schimb, in felul acesta, am invatat doua lucruri importante: 1 – sa nu ma mai simt vinovata pana la ultimul fir de par pentru fiecare refuz; 2 – sa ma uit bine-bine in sufletul meu inainte sa-i spun cuiva ca mi-e dor si, daca am cea mai mica banuiala ca ar fi de fapt vorba despre o nevoie, sa ma abtin.

semnatura_sara_mic

Advertisements