acum, chiar in minutul acesta, am o foarte buna ocazie sa fiu codependenta.

am din nou acel sentiment a carui geografie o cunosc atat de bine: ghemul mi s-a asezat in stomac, de unde radiaza ca o ceata si ia calea plamanilor spre a-mi inconjura inima. inima nu mi-o mai simt acolo unde i-ar fi locul, ci in tot felul de locatii ciudate. acum, de exemplu, e in mijlocul gatului. apoi intr-un deget, unde se zbate tare. apoi mi se raspandeste prin corp, sub forma unui tremur care nu-mi lasa gandurile sa stea locului.

stiti cum este cand descoperi ca ai fost mintit? aici este partea in care persoanele “sanatoase” ridica din umeri – “so what”. pentru mine este partea in care… ati vazut vreodata o bomboana mentos aruncata in coca cola? pentru mine este partea in care totul tasneste, explodeaza, toate resentimentele incep sa faca bulbuci si sa iasa la suprafata.

m-a mintit??? cum indrazneste? adica, chiar asa, a trebuit sa CONSTRUIASCA o poveste pe la spatele meu? al MEU? dupa toate cate am facut pentru el… dupa toate lucrurile prin care am trecut impreuna? gandurile imi spun in momentele acestea ca TREBUIE sa aflu adevarul. ca de asta depinde TOTUL. ca nu pot lasa lucrul acesta neobservat, nesanctionat.

nu stiu daca numai codependentii traiesc asta, dar in astfel de clipe am impresia ca intreaga fiinta mi se muta spre aceasta arzatoare intrebare, transformata intr-o chestiune de viata si de moarte.

intotdeauna am avut o dilema atunci cand m-am aflat in fata unor astfel de momente. ce fac? cum procedez? care este acel cel-mai-pretios lucru pe care trebuie sa il fac sa nu mai intru pe acelasi fagas?

raspunsul Al Anon este sa ii predai gandurile unei puteri superioare (unui Dumnezeu aşa cum şi-l închipuie fiecare dintre noi), dar in rarele momente de sinceritate cu mine insami pot recunoaste ca nu cred pana la capat intr-o putere superioara si nici nu pot sa-i incredintez gandurile

raspunsul psihologiei pozitive este sa … gandesti ceva frumos; dar e ca si cum as sta intr-un cazan cu apa fiarta si as incepe sa ma gandesc la poezii

alta metoda ar fi sa ma linistesc interior, pentru ca incep sa cred din ce in ce mai mult ca lumea din exterior este o reflectare a lumii din interior; dar, desigur, as avea mai multe sanse sa linistesc o grupa mica de gradinita cu 40 de plangaciosi in canon decat sa imi linistesc gandurile

bun, dar totusi, acuma?

acum, chiar in minutul acesta, am o foarte buna ocazie sa fiu codependenta, dar aleg sa o irosesc si sa scriu, in schimb, pe blog.

semnatura_sara_mic

Advertisements