Astăzi nu am de împărtăşit cine ştie ce filosofie preţioasă.

Astăzi vreau să vă spun că sunt bine, cu intensificări slabe spre moderate, dar bine.

Fără să fi descoperit nici un mare secret, am decis să o iau mai uşor şi, clişeistic, fiecare zi la rândul ei. probabil că ştiţi celebrul text “doar pentru astăzi”:

“Doar pentru astăzi voi încerca să trăiesc numai prin această zi doar, şi să nu abordez problema mea de o viaţă dintr-o dată. Dacă mă îngrozeşte faptul că ar trebui să fac ceva pentru tot restul vieţii, pot să fac acel lucru întâi pentru 12 ore.” (citiţi restul)

Ce e mai important, în fiecare zi îmi impun să nu vreau să îmi rezolv toate problemele deodată. Să nu înghesui în 24 de ore şi copilul interior, şi detaşarea, şi iertarea, şi dragostea de sine, şi gândurile pozitive. Le iau pe rând, câte o părticică mică în fiecare zi, un om mare cu un nou alfabet pe care trebuie să îl înveţe literă cu literă înainte să citească.

Astăzi, de exemplu, a fost ziua în care mi-am propus să nu îmi mai ascult resentimentele şi să nu mai iau orice ceartă mică mai mult decât ce este. Ieri a fost ziua detaşării. Alaltăieri – să nu-i mai învinovăţesc pe alţii.

Uneori am reuşit. Uneori, în zilele în care îmi propun ceva anume îmi apar în cale cele mai multe motive să nu mă ţin de promisiune. Dacă îmi propun să iert, îmi apar o mulţime de persoane care îmi mai întorc cuţitul în rană. Dacă pic testul, mă resemnez să iau la cunoştinţă dar nu mă mai cert atât de tare – vor mai fi teste. Cum să lipsească din viaţă ocaziile să iert, să iubesc, să mă desprind?

Cam asta mai fac eu astăzi. Voi?

semnatura_sara_mic

Advertisements