Unul dintre lucrurile în care cred foarte mult este că “primeşti ceea ce dai”, respectiv, “culegi ceea ce ai semănat”.

Este suficient să mă uit la felul în care reacţionează oamenii din jurul meu, unul la altul, respectiv la mine şi să înţeleg cu ochi limpezi că atacă atunci când se cred atacaţi; că se ascund în carapace atunci când se cred controlaţi; că dobândesc încredere în ei atunci când sunt trataţi ca fiind de încredere, dai dragoste necondiţionată, primeşti dragoste necondiţionată ş.a.m.d. Asta se numeşte “a reacţiona”.

Eu reacţionez foarte mult. Primesc o palmă, dau un pumn. (Vorbesc metaforic). Primesc iubire, dau înapoi o grămadă de iubire. Dar asta este partea uşoară.

Partea grea este să rup cercul. Am auzit într-o zi expresia “curajul de a da altceva decât ceea ce primeşti”; pentru mine, asta înseamnă să primesc cu iubire pe cineva care încărcat de nori negri; să-i înconjur de iubire pe cei ghemuiţi în ei însuşi. Atunci cercul se rupe; când primesc iubire, oamenii încep să trimită, şi ei, iubire. Când dau iubire, încep să fiu înconjurată numai de oameni care vor să mă iubească.

Sigur că nu e simplu, dar pentru mine este ceea ce îi defineşte pe sfinţi sau pe maeştrii spirituali de restul oamenilor. Aleg, de fiecare dată, să aibă un singur răspuns la orice: iubire.

Cunoaşteţi oameni care sunt capabili să facă asta, sunt sigură. Sunt un pic mai luminoşi decât noi restul, parcă plutesc şi nu te poţi simţi decât “topit” în prezenţa lor.

Ei sunt, pentru mine, adevăraţii curajoşi ai vieţii.

semnatura_sara_mic

Advertisements