iubeam.
făceam totul pentru iubire.
mai ales, făceam totul pentru a mă asigura că sunt iubită.
la un moment dat, undeva ceva se rupea şi începeam să mă îngrijorez că de fapt eu îl iubesc mai mult, eu sunt cea care face totul pentru relaţia noastră şi că, inevitabil, mă va părăsi.
relaţia se rupea. eu, la rândul mele, mă rupeam în fâşii lungi şi dureroase. plângeam nopţile, sufletul îmi supura ziua, mă simţeam învinsă.
apoi mă îndrăgosteam şi o luam e la capăt.
story of my life

poveştile, spuneam data trecută, sunt similare pentru toate femeile care iubesc prea mult. spuneam, de asemeni, că mă recunosc foarte bine în fragmente din cartea cu acelaşi titlu în care se descriu comportamente codependente de care devin permanent conştientă.

Să vedem:

îmi este greu să mă despart de cel pe care îl iubesc:

Odată demarată relaţia, de ce e atât de greu sa te desparţi de acest partener care te târăşte după el în etapele pline de suferinţă ale acestui dans distrugător? Regula de bază este: cu cât e mai greu să pui capăt unei relaţii pernicioase, cu atât înseamnă că ea înglobează mai multe elemente ale luptei din copilărie. Când iubeşti prea mult, motivul e că încerci să învingi vechile sentimente din copilărie: teama, frustrarea, mânia, iar despărţirea de partener reprezintă abandonarea ocaziei de a-ţi găsi liniştea şi de a remedia răul care ţi s-a făcut.

simt cum mi se scufundă inima de câte ori fac un pas pe propriul meu drum

Deşi acestea sunt fundamentele psihologice inconştiente care fac explicabilă dorinţa ta de a fi cu el în pofida suferinţei, ele justifică prea puţin intensitatea experienţei tale conştiente.
Ar fi greu să exagerăm încărcătura emoţională pe care o poartă, pentru femeia implicată, acest tip de relaţie, o dată ce a fost demarată. Când femeia încearcă să se rupă de bărbatul pe care-1 iubeşte prea mult, simte ca şi cum o mie de volţi îi invadează nervii şi se revarsă prin capetele secţionate ale relaţiei lor. Vechiul vârtej, la intensitate maximă, o cuprinde şi o răsuceşte, trăgând-o în străfundurile fiinţei ei unde trăieşte încă teama de singurătate de pe vremea copilăriei şi unde femeia e sigură că îşi va pierde viaţa, înecată în durere.

durerea ca şansă

Viaţa mi-a făcut un mare serviciu în acel moment. Tot eşafodajul meu s-a dărâmat.

obsesie în locul iubirii

Ca să-şi evite sentimentele, femeia face, literalmente, o „fixaţie” pentru un bărbat şi-1 foloseşte ca drog pentru tendinţa ei evazionistă. Pentru ca recuperarea să se producă, femeia trebuie să se lase invadată de sentimentele
dureroase.

semnatura_sara_mic

Advertisements