Titlul acesta, “Femei care iubesc prea mult”, este unul din lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult la cartea lui Robert Norwood.

În primul rând, pentru că exact aşa m-am simţit cel puţin zece ani în şir: ca o persoană care pur şi simplu iubeşte prea mult. Am simţit mereu că eu îl iubesc mai mult decât mă iubeşte el*; că eu dau mult mai mult decât dă el; eu fac şi mă zbat mult mai mult decât face şi se zbate el. Am plâns şi am suferit, pe jumătate cu ciudă că plâng şi sufăr mai mult decât el. Am vrut viitorul mai mult decât el, i-am vrut binele mai mult decât şi l-a vrut singur. Unde am greşit?, mă întrebam după fiecare despărţire. Cât de frumos mă purtasem, nu m-am înfuriat niciodată, am avut atât de mulltă grijă de el, am făcut atât de multe lucruri pentru el.

Prin aceleaşi sentimente au trecut fiecare femeie din cele prezentate în cartea lui Robert Norwood, de fapt o carte despre codependenţă dar fără să pronunţe acest cuvânt. Dincolo de o înşiruire de relaţii nefericite şi cazuri aparent diferite, Norwood sapă suficient de adânc cât să găsească numitorul comun al tuturor acestor poveşti, să propună un model de vindecare (în 10 paşi) şi să arate fotografia “de după” a câtorva dintre pacientele lui.

Mă recunosc foarte bine. Cartea m-a trecut prin toate etapele sentimentelor mele:

  • cele în care nu ştiam ce se întâmplă cu mine, eram consumată de sentimente negre care îmi mâncau în fiecare zi din suflet şi din cine eram
  • cele în care observasem un tipar în toate relaţiile pe care le-am avut, neînţelegând de ce începeau atât de frumos, continuau într-o nelinişte continuă şi sfârşeau atât de dureros pentru mine
  • cele în care am aflat ce se întâmplă cu mine
  • cele în care am învăţat să-mi recunosc toate tiparele de codependent în ceea ce fac şi în alţii
  • cele de acum, în care încerc să mă vindec şi în care se spune că durerea este cea mai mare

Am să încep cu primele două:

În timp ce ea încearcă, neîntrerupt, să-1 schimbe, el absoarbe întreaga ei energie, devenind curând sursa tuturor lucrurilor bune care se întâmplă în viaţa ei. Dacă a fi împreună cu el nu-i oferă satisfacţii, ea încearcă să-1 schimbe pe el sau pe sine însăşi, ca relaţia să meargă bine. Nu caută recompense emoţionale în altă parte. E prea prinsă de strădania de a aduce relaţia lor pe drumul bun. E convinsă că, dacă l-ar putea face fericit, el ar trata-o mai bine, şi-atunci va fi şi ea fericită. în efortul de a-1 mulţumi, ea devine gardianul bunăstării lui. De fiecare dată când el e supărat, ea ia reacţia lui drept un eşec al ei şi se simte vinovată pentru nefericirea lui, pe care nu e în stare s-o amelioreze, pentru imperfecţiunile lui, pe care nu e în stare să le corecteze. Dar, mai presus de toate, se simte vinovată pentru propria ei nefericire. Negarea îi şopteşte că nu e nimic rău cu el, deci vina e numai a ei.

“Singura mea metodă de a stabili o relaţie cu băieţii mei era să le aduc aminte de ceva, să-i încurajez, să le dau lecţii, să mă îngrijorez din cauza lor. Asta era tot ce ştiam că înseamnă iubire: să încerci să ajuţi oamenii, să te preocupe viaţa lor. ”

“Pentru fiecare femeie care iubeşte prea mult, în spatele întrebărilor clare, raţionale, practice, se află altele, mai ferme, întrebări la care ne străduim cu atât mai mult să răspundem cu cât provin din străfundurile fiinţei noastre. „Ai nevoie de mine?”, întreabă, în taină, femeia care iubeşte prea mult.”

“În disperarea ei, pe care o gândeşte ca fiind fundată pe fleacuri şi nemulţumiri minore, începe să simtă nevoia imperioasă de a discuta cu partenerul ei. Urmează lungi dialoguri (în cazul când el vrea să vorbească cu ea), fără a fi abordată problema reală.”

Voi reveni să povestesc despre fragmentele care se referă la perioada de după recunoaşterea tiparelor de comportament.

O chestie foarte importantă, dacă vreodată vedeţi cartea în librărie: nu are NICI O LEGĂTURĂ cu fotografia de pe copertă, care pare mult mai potrivită pentru un roman de Sandra Brown. Nu este. Este o carte despre suflete rănite.

Cartea este şi pe internet, o găsiţi pe acest link: Femei care iubesc prea mult.

semnatura_sara_mic

Advertisements