in ciuda postului optimist de mai jos, disperarea a devenit un obicei. o simt “venind” in fiecare zi, asa cum stiu ca imi voi bea cafeaua.

sunt stari pe care nu le pot “cuceri”, in ciuda tuturor cunostintelor, tuturor cartilor de self-help si tuturor vocilor din capul meu care stiu ele mai bine. sunt stari in care am impresia ca ma inec de fiecare data cand intru in ele.

astazi am reusit sa nu ma inec, iar unul dintre motive a fost o insemnare de la categoria Gandul zilei pentru codependenti. Este vorba despre o vesta secreta de salvare pe care o purtam mereu pe noi si care se numeste Dumnezeu :).

Advertisements