am auzit expresia “abstinenta senina” la o întâlnire deschisă a Alcoolicilor Anonimi fără să o înţeleg prea bine din prima. din povestile celor prezenti, am priceput pana la urma ca era vorba de o abstintena fara frica, fara obsesii nebunesti, fara o dorinta si o nevoie continua de a primi acel lucru care i-ar face sa se simta instant mai bine. si ce este mai important, este o abstinenta in care alcoolul este prezent peste tot in viata lor, doar ca sunt suficient de puternici sa nu il vrea.

in ultimele doua saptamani am fost si senina, si “abstinenta”, dar din pacate nu pot spune cu mandrie ca am practicat “abstinenta senina”. pur si simplu fost plecata de langa “drogul meu”, adica nevoia aceea de a fi iubita de cineva anume (vorbeam despre care ar fi echivalentul alcoolului în cazul codependenţei, aici).

si a fost bine, nu neg. cer senin, veselie, eu fara priviri pierdute melancolic in nu-stiu-ce zare, eu fara sa trantesc din senin ceva, eu fara sa ma imbufnez, fara sa dau replici acide, eu convinsa de frumusetea vietii…

iar apoi m-am intors si in cateva priviri, cateva minute, cateva replici, cateva evenimente, un gram de viata trait din nou in viata mea cea adevarata si m-am intors ascultatoare in cei patru pereti ai codependentei mele.

abstinenta prin absenta este taaare usoara.

semnatura_sara_mic

Advertisements