din punct de vedere macro, totul este destul de clar.  teoria, pe care o găseşti sub atât de multe forme în atât de multe cărţi, este limpede ca o lecţie despre bisectoare pe tablă.  

când suntem ridicaţi în picioare şi ascultaţi la lecţie sau când trebuie, de exemplu, să îi explicăm unui prieten sau prietene care trece prin acelaşi despre cum stau lucrurile, o putem spune netulburaţi şi înşirată în bullets-uri:
  • este paradoxal, dar adevărat: de-abia atunci când accepţi lucrurile aşa cum sunt ele, acestea încep să se schimbe
  • de-abia când faci lucrurile fără să aştepţi nimic de la ceilalţi din jurul tău, încep şi ei să facă ceva pentru tine
  • iubirea necondiţionată înseamnă să îl laşi pe celălalt să facă alegerile pe care le doreşte, chiar dacă nu sunt cele pe care le doreşti tu. iubirea necondiţionată nu spune niciodată “nu te mai iubesc pentru că…”
  • a avea grijă de tine este mult mai greu decât a avea grijă de ceilalţi, iar atunci când ai grijă de ceilalţi pentru că ţi se pare că altfel eşti egoist(ă), înseamnă că încerci să te eviţi pe tine
  • când ai de făcut o decizie dificilă, aşteaptă să vezi cum te simţi
  • frica este opusul iubirii. când ne lăsăm conduşi de iubire, mergem pe calea cea bună; când ne lăsăm conduşi de frică, suntem rătăciţi, în mijlocul câmpiei
Simplu. Banal. Clar.
Dar când îţi laşi papucii la uşă, intri în casă şi îţi dai jos şosetele murdare, când te uiţi să vezi dacă coşul de gunoi este plin sau nu… adică atunci când te întorci la viaţa măruntă, lucrurile nu mai sunt atât de simple sau clare. Atunci când e vorba de “micromangamentul” vieţii, cum faci? Unde-i lumina? Ce simţi? 
Îi dai bani, dacă ştii că îi bea, sau nu?
Şi cum să nu te enervezi dacă întârzie?
Şi cum faci să nu te simţi lăsat(ă) baltă de fiecare dată când se întâmplă asta?
Când o decizie te prinde între ciocan şi nicovală, cum o iei?
Ce înseamnă “acceptare” atunci când ţi se rupe sufletul?
Şi ce înseamnă “să-ţi trăieşti sentimentele” atunci când nu vrei să faci nimic altceva decât să mai rămâi în pat jumătate de zi?

 

Aici, în laboratorul practic, încep problemele. Oare asta înseamnă că nu ştim teoria suficient de ibne sau pur şi simplu că e normal să spargem eprubete înainte de a ne pricepe?

Advertisements