astăzi am înotat toată ziua prin vălmăşagul meu de emoţii fără să îmi dau seama exact care sunt acelea.

ţin minte, acum câteva zile, citeam în cuprinsul unei cărţi pentru codependenţi despre cum “să înveţi să simţi din nou”. şi m-a frapat atât de mult titlul acestei… să-i spun lecţii încât mi s-a părut deodată ceva stufos şi imposibil de învăţat deodată, în ciuda faptului că este mai de bază ca adunarea şi scăderea. şi mi-am mai dat seama cât de grave sunt rănile noastre, cei care trebuie să ia notiţe despre cum recunoşti ceea ce simţi.

astăzi de exemplu nu am putut simţi nimic altceva decât un val imens de sentimente urâte, mâhnire şi o furie nu oarbă, ci orbecăitoare. o furie ca un moşneag înverşunat şi absurd căruia îi tremură şi mâna pe baston şi bastonul, o dată cu ea. şi am încercat permanent să sap mai departe, să-mi dau seama cum a apărut şi nu am reuşit decât să arăt permanent cu degetul spre o altă persoană (desigur).

aşa că, în disperare de cauză, am decis pur şi simplu că NU ŞTIU cum mă simt, dar că am dreptul să nu ştiu. m-am mai liniştit şi am deschis, deja ca o rutină, site-ul cu gânduri zilnice pentru codependenţi. era despre cum este să nu-ţi poţi recunoaşte emoţiile şi sentimentele deodată, peste noapte.

Experiencing feelings can be a challenge if we’ve had no previous experience or permission to do that. Learning to identify what we’re feeling is a challenge we can meet, but we will not become experts overnight. Nor do we have to deal with our feelings perfectly.

Iar acestea au venit la pachet cu câteva metode prin care înveţi să simţi din nou:

  • scrii pe o foaie de hârtie “dacă ar fi ok să simt orice şi nu aş fi judecat pentru asta, atunci eu simt că…”
  • ţii un jurnal sau îţi notezi din când în când gândurile
  • te priveşti pe tine însuţi ca un martor

Restul aici.

Advertisements