va avertizez din prima ca ghidul ce urmeaza nu a fost niciodata pus in aplicare cu succes de catre subsemnata.
 
totusi, subsemnata intelege foarte bine urmatoarele.
 
noi, codependentii, suntem in felul nostru prea buni. inghitim multe. suntem calcati in picioare dar a doua zi sau peste cinci minute sau peste cateva ore, iata-ne din nou langa persoanele care ne-au jignit. ne putem stapani cu greu sa nu fim din nou saritori, iubitori, salvatori, la dispoziţia lor, cu aceeaşi generozitate dintotdeauna. 
 
noi, codependenţii, ne călcam pe inimă pentru a rămâne acolo unde suntem. cam o dată la cinci minute am vrea să fugim, trântind uşa, lăsându-i cu privirea dezorientată şi disperaţi după ajutorul pe care până atunci l-au tratat de parcă li s-ar fi cuvenit. dar nu plecam. mai respirăm o dată, ne aducem aminte că au o problemă, că au nevoie de noi şi mai rămânem. ne este greu, dar rămânem.
 
cu siguranţă noi, codependenţii, nu suntem răi atunci când cei din jur ar merita. chiar în momentele în care ar trebui să primească imaginea noastră văzută din spate şi în mişcare (adică întors de fund). chiar atunci ne înghiţim lacrimile şi continuăm să fim buni.
 
noi, codependenţii, ca toţi oamenii, nu putem fi buni tot timpul, deşi ne-am strădui. iar răutatea celorlalţi o înghiţim în noi – suntem furioşi-pasivi, aşa cum alţi oameni sunt fumători pasivi. si tocmai din cauza asta, devenim suspiciosi in fata rautatilor altora, invatam să privim lumea ca o lume a răutăţilor, furiei şi a dorinţei de a-i călca pe alţii în picioare. aşa că…
 
noi, codependenţii, suntem răi în momentele cele mai nepotrivite. privim insinuant, ne îmbufnăm mai mult din cauya a ceea ce am înţeles noi decât din cauza a ceea ce s-a spus, reacţionăm exagerat (dar pe măsura întregii otrăvi care s-a adunat în noi). iar atunci, cel pe care l-am jignit ne împroaşcă înapoi în faţă absurdul propriei reacţii. aşa că…
 
nouă, codependenţilor, ne pare rău. ne promitem să fim mai buni, mai înţelegători, să nu mai fim nişte monştri/ scorpii care să sară în sus de la orice. aşa că suportăm mai multe, înghiţim mai multe şi…. se reia procesul de la început, în cercul vicios în care ne-am obişnuit să fim.
 
ghidul? cum să fii rău? e simplu: noi, codependenţii, nu ar trebui să mai  înghiţim. ar trebui să fim răi când simţim nevoia să fim răi. şi chiar dacă momentul este nepotrivit, asta este… o greşeală pe care trebuie să ne-o iertăm noi, mai mult decât oricine. şi dacă esti rău în loc să înghiţi, începi să fii din ce în ce mai bun în momentele potrivite. 
 

ps: asta, apropo de comentariul adrianei la însemnarea cu memo-card.

 
Advertisements