cand mi-am dat seama ca sunt codependenta, prima mea intrebare a fost:

“ok, si cum fac sa nu mai fiu codependenta?”

cautarile rapide pe google nu mi-au dat nici un rezultat prea imbucurator: nu exista nici o aspirina, nici o crema, nici o tableta dizolvabila in apa care sa te faca sa nu mai fii codependent. Leacul peste care dadeam de fiecare data si peste care treceam cu furie era urmatoarea expresie: “impaca-te cu tine“.

 

iubeste-te

 

impaca-te

 

accepta-te asa cum esti

 

da-ti voie sa…

 

ai grija de tine

 

fii propriul tau parinte

 

 

le priveam cu furie pentru ca nu intelegeam. cum adica “sa ma impac cu mine?”. nu, nu. in mod evident, n-am cautat termenii care trebuie. eu nu voiam sa ma impac cu mine. eu voiam sa NU MAI FIU codependenta, nu sa ma bucur ca sunt.

 

stiu ca pana acum am scris incontinuu despre “cum e, cand e rau”. de ceva timp insa, sunt in stare sa scriu despre “cum e cand e bine”, pentru ca incepe sa-mi fie bine. ironia cea mai mare este ca nu-mi vin alte cuvinte decat cele pe care nu le intelegeam acum un an: sunt impacata, ma accept, imi dau voie sa gresesc, imi ofer dragoste, am grija de mine.

asa ca sigur undeva sunt multe alte sara care se descopera acum si citesc asta si sunt enervate la culme de cuvintele “fii impacata cu tine”.

si totusi.

in zile cum este cea de astazi, astazi in care sunt la fel de: suspicioasa, pasiv-agresiva, o zi in care am cumparat un cadou ca sa primesc o imbratisare, in care mi s-a parut ca in faldurile a trei glume se ascund 15 rautati, in care m-am simtit ignorata, insuficient apreciata si am facut ceva ce nu mi-a placut pentru a-i face pe plac altcuiva (deci, da, ma recunosc, sunt eu cea dintoteauna), astazi cand am continuat sa fiu o fiica de alcoolici…

astazi mi-a fost bine pentru ca am fost impacata cu felul in care sunt.

stiu ca nimanui nu-i place sa fie dependent emotional de cineva. e normal. dar mai cred ca oamenii codependenti sunt minunati, ca au comori inauntru doar un pic acoperite de praf si ca:

  • stim sa iubim mai mult decat altii
  • ne lipsim fara probleme de ceva pentru a putea darui mai departe
  • suntem loiali
  • nu ne sperie vremurile grele (doar traim de mici in mijlocul problemelor, nu?)
  • traim intens, intr-un suflet care colcaie mereu de sentimente
  • sarim in ajutor mai usor decat altii

cu alte cuvinte, poftim, o aspirina contra durerii de a fi codependent:

1. citeste despre codependenta, despre alcool, despre terapii, despre descoperire spirituala, despre iubire de sine, despre dezvoltare personala

2. invata sa recunosti comportamentele in tine

3. fa distinctia intre cine esti si comportamentul pe care il ai in urma unui obicei format si sedimentat in ani si ani de zile

4. iesi in lume, respira, continua-ti ziua, fii cine esti

5. (cel mai important): daca ti se pare ca ai gresit, ca iar ai calcat stramb, nu te certa. nu este ca si cum ai fi la un examen si l-ai picat. este mai degraba ca si cum ai fi la o cura de slabire si ai fi mancat o ciocolata, nu inseamna ca nu te pricepi sau ca trebuie sa te opresti. vorbeste cu tine ca si cum i-ai vorbi prietenului tau cel mai bun care a gresit si mergi mai departe

6. ta-da. ai fost, macar o data, macar un pic, impacat sau impacata cu tine.

7. nu vei fi mereu asa, dar a doua oara va fi mai usor…

 

cam asta este mini-terapia mea de “vindecare”.

daca aveti si voi vreun medicament, va rog povestiti-mi.

Advertisements