habar n-aveam ca exista atatea feluri de pune un pahar de apa pe masa, astfel incat unul dintre ele sa ma enerveze. sau ca un te rog din “te dai, te rog, azi, din fata televizorului” poate sa sune atat de contrar sensului sau si sa ma striveasca atat sub rautatea sa.

nu stiu niciodata de la ce anume va porni urmatorul meu acces de imbufnare – un pahar de apa este la fel de plauzibil ca o intarziere nerusinata si senina. si in mine incepe sa se miste ceva, care stiu ca ma va duce fara intoarcere spre panta oribila a momentului in care, la final, ma simt furioasa, vinovata si detinatoare a unui vocabular de doar trei cuvinte: “imi pare rau”.

o singura data m-am dat intr-un rollercoaster. erau pante abrupte, smuciri si momente potolite de respiro. dar de atunci incolo, imi vad mereu gandurile ca pe un carusel imens, ale carui curbe nu le ghicesc niciodata.

codependenta ma duce pe nestire in jos, cu o viteza atat de amenintatoare cum poate fi numai caderea in hău. imi da uneori momente de respiro in care am impresia ca mi-am revenit, ca e bine, ca viata mea merge in viteza care trebuie si directia potrivita, pentru ca doar cinci secunde mai tarziu sa mi se lipeasca stomacul de celelalte organe, luate si ele prin surprindere de o alta cadere vertiginoasa.

acum sus, in cateva secunde jos. e o cursa innebunitoare si rapida pe care doar cei ca mine o pot intelege.

m-am gandit mult cum am ajuns asa. de ce codependenta se manifesta prin instabilitate emotionala. de ce am ajuns sa imi leg atat de mult starile de ce spune sau ce face un oarecare cineva. si singurul raspuns pe care il am e in mine, in amintirile mele: cand veneam acasa vesela de parca as fi purtat tot soarele in brate. si de acolo, de la usa, ma astepta alcoolicul, indispus, furios pe mine si hotarat sa ma invinovateasca pentru toate relele din viata sa. si atunci ma acopeream de intuneric din cap pana in picioare, mergeam in camera si-mi faceam temele plangand si nestiind cu ce am gresit. si nu mai tin atat de bine minte metoda reducerii la absurd (daca am taia cate doua picioare porcilor, astfel incat si gainile si porcii sa aiba doar doua picioare…), dar stiu sigur ca atunci invatam mult mai bine altceva:

ca cei de langa tine pe care ii iubesti pot si au dreptul sa iti fure soarele pe care il tii in brate, in doar cateva secunde. asa am invatat eu sa ma dau in carusel cel putin o data pe zi.

Advertisements