cadou din inimadeci, cam cat efort ati depus anul acesta in cadourile de Craciun?
 
eu una m-am dat peste cap, lucru pe care il fac cu ocazia fiecarui cadou pentru acei special someones. adica cei fara de care nu poti trai. ma gandesc muuuult timp la cadoul perfect, ma framant, cumpar prea multe, ezit pana in ultimul moment ce anume sa fac cadou, cheltui prea multi bani, pe unii ii coplesesc cu cele mai personalizate, frumoase si pline de semnificatii daruri, pe altii ii expdiez cu un gel de dus sau ceva asemanator.
 
cand inmanez cadourile in ajunul craciunului, trec peste multumiri cu o fluturare de mana. asa sunt eu, modesta. si apoi accept cadoul celuilalt cu cea mai mare bucurie afisata, cand inauntrul meu sunt cumplit de nemultumita – este clar ca cealalta persoana nu s-a agitat la fel de mult ca mine.
 
toate astea ma faceau sa ma cred extraordinar de generoasa, pana am aflat ca si acesta este un simptom al codependentei. in primul rand, mi-am dat seama ca nu fac cadouri din generozitate, dintr-o inima prea plina, ci pur si simplu pentru ca vreau ceva inapoi: mai multa dragoste, mai multa atentie, mai multa gratitudine si recunoasterea eforturilor pe care le fac. daruiesc mereu nimicuri, fara sa mai astept ocazii speciale – dar vreau in schimb recunostinta. ma dau peste cap ca sa ajut, credeam eu pentru ca sunt saritoare si buna la suflet – dar am instant pretentia de la celalalt sa primesc recunostinta / iar apoi, cand imi refuza ceva, scot ochii cu “uite cate am facut eu pentru tine, iar tu nu poti nici macar sa…”
 
iar asta nu se mai numeste generozitate. se numeste business. troc. “persoana fizica, draguta, saritoare, schimb atentie coplesitoare si cadouase zilnice pe dragoste”.
 
m-am gandit mult cum am ajuns sa fim asa si de ce ar fi aceasta o caracteristica a celor care au trait langa alcoolici. si mi-am dat seama ca atunci cand eram mica, mereu trebuia sa fac ceva pentru a primi dragostea. nu se intampla pur si simplu, ci doar cand luam un zece, cand spalam vasele, cand eram cuminte, cand desenam frumos si asa mai departe… si de aici, ideea ca daca fac mai multe, daca as putea sa indeplinesc si dorinta asta, daca va vedea cat de mult tin la el sau la ea facand atatea eforturi, poate atunci isi va da seama in sfarsit cat ma iubeste. si voi primi dragostea atat de mult “meritata”
 
cu o singura exceptie, cea pe care o auzim din toate cartile, filmele, melodiile: dragostea nu se cumpara. nici macar cu cadouri, nici macar cu atentie, servicii, favoruri si nici macar cu daruri de craciun.
Advertisements