Codependenţa apare în viaţa persoanelor care au trăit într-o familie “cu probleme”, în general, una în care cel puţin un părinte era alcoolic, drogat sau manifesta o altă formă de dependenţă. Din cauză că au sunt persoane care au încercat în mod constant să îi “vindece” pe alcoolici, să nu vorbească despre ceea ce li se întâmplă în casă şi să fie pe placul celuilalt pentru a nu-i denclaşa o nouă criză de consum, persoanele crescute astfel ajung să devină foarte nesigure pe ele, de o generozitate exagerate şi foarte dependente de părerea şi afecţiunea celorlalţi.
Cel mai simplu este să enumăr câteva caracteristici ale codependenţilor, pe care le-am preluat de pe site-ul Codependenţilor Anonimi:
Comportament de negare
- Îmi dau seama cu greu ce simt
- Am tendinţa să minimanilez, să încerc să schimb sau să neg ceea ce simt cu adevărat
- Mă consider o persoană foarte generoasă si complet dedicată binelui celorlalţi
Încredere în sine redusă
- Mi-e greu să iau decizii
- Tot ceea ce gândesc, spun sau fac nu este suficient de bun
- Mi-e jenă atunci când sunt lăudat, primesc cadouri sau recunoaştere
- Nu le cer celorlalţi să aibă grijă de nevoile şi dorinţele mele
- Pun mai mult preţ pe aprobarea celorlalţi a gândirii, sentimentelor şi comportamentului meu decât pe propria mea aprobare
- Nu mă consider o persoană valoroasă sau demnă de iubit
Comportamente de conformitate:
- Îmi compromit integritatea şi propriile valori pentru a evita respingerea sau furia celorlalţi
- Sunt foarte receptiv la ceea ce simt ceilalţi şi le preiau stările
- Sunt extrem de loial şi rămân prea mult timp în situaţii care îmi fac rău
- Pun preţ pe părerile şi sentimentele celorlalţi mai mult decât pe ale mele; când propriile opinii şi sentimente sunt diferite, mi-e frică să le exprim
- Las la o parte hobby-urile mele şi celelalte interese pentru a face ceea ce doresc ceilalţi
- Accept sex atunci când de fapt vreau dragoste
Comportamente de control:
- Cred că majoritatea oamenilor nu sunt în stare să aibă grijă de ei înşişi
- Încerc să îi conving pe ceilalţi despre cum “ar trebui” să gândească sau cum ar trebui să se simtă “cu adevărat”
- Mă deranjează atunci când ceilalţi nu mă lasă să îi ajut
- Ofer gratis sfaturi şi îndrumări celorlalţi, chiar şi când nu am fost întrebat
- Îi copleşesc pe cei la care ţin cu daruri şi tot felul de favoruri
- Folosesc sexul ca pe o modalitate de a obţine acceptarea şi aprobarea
- Trebuie să simt că cealaltă persoană are nevoie de mine
Mai multe despre codependenţă:
31 comments
Comments feed for this article
December 24, 2008 at 2:02 pm
craciunul si generozitatea inchipuita « Iubirea provoaca dependenta
[...] Ce este codependenta? [...]
January 3, 2009 at 1:31 pm
mai apasatoare decat drogurile « Iubirea provoaca dependenta
[...] Ce este codependenta? [...]
January 7, 2009 at 12:18 pm
i.
E exact ce pot spune şi despre mine. Ce e ciudat e faptul că deşi ştiu toate astea, şi deşi ştiu şi am la îndemână câteva soluţii de ieşire, dintre cele mai importante, f. greu se întâmplă schimbarea. De ce? Asta rămâne să descopăr, probabil cu multă durere. Descopar, ma doare, si iar acopar la loc stratul dezvelit… e aproape o nebunie, dar asta e! Pana cand? Nici eu nu stiu. Dar cu cat se va termina mai repede cu atat voi fi mai repede libera.
Si da, pot spune ca e o mare sarbatoare cand ceva se schimba totusi..
January 9, 2009 at 10:11 am
Alina
Din experienta pe care o am, stiu ca recuperarea are loc doar atunci cand esti sprijinit de un grup de suport Al-Anon, mergi la consiliere individuala sau un grup de terapie si pui in aplicare cei 12 pasi preluati de la Alcoolicii Anonimi.
Este recomandat sa se foloseasca toate cele 3 instrumente, ele merg impreuna. Doar asa obtii rezultate bune. Dar cum nu sunt grupuri de suport in toate orasele, si nici centre de tratament, singura metoda care este la indemana sunt cei 12 pasi, care odata pusi in aplicare iti schimba viata, si literatura Al-Anon, cat de multa.
Poti avea in vedere si infiintarea unui grup Al-Anon in localitatea in care locuiesti; gasesti persoane care au fost afectate de consumul de alcool al altcuiva (ceea ce nu e greu-codependentii se atrag!) si va intalniti pentru a va ajuta reciproc.
Succes! Doamne ajuta!
Si va asteptam pe forumul noului site Al-Anon:
http://www.alanon.ro
pentru a ne impartasi experienta, puterea si speranta!
February 24, 2009 at 1:33 pm
sima
Buna, Sara
sunt Sima (www.dependenta.ro). Dupa cum cred ca ai observat, asta incerc sa fac – sa caut si sa gasesc solutii PENTRU MINE. Citindu-ti blogul am ajuns la concluzia ca eu sunt codependenta cu mult inainte de a-l cunoaste pe O., iar acum cu atat mai mult. M-am recunoscut aproape in fiecare dintre caracteristicile codependentilor expuse de tine….. Multumesc mult pentru incurajari si sper sa mai comunicam.
Toate cele bune la tine sa se-adune
March 10, 2009 at 12:26 pm
nustiucine
si daca ai cam toate caracteristicile unui codependent dar nu e pe niciunde vorba de alcoolici pe langa tine? ajuta in vreun fel Al-Anon?
March 11, 2009 at 10:41 am
sarainlove
codependenta nu mai este demult legata doar de alcool, ci de tot felul de alte dependente ale parintilor (inclusiv cea de munca !!!), sau orice alte probleme (ale lor) care te-au impiedicat sa te maturizezi emotional.
la alanon se vorbeste foarte putin de alcool si foarte mult despre ce simti / cum vezi lumea / cum reactionezi…
March 12, 2009 at 12:22 pm
sarainlove
@nustiucine. uite, citat din Labirintul codependentei, una din cartile de “capatai” ale bolii.
Ai o şansă din patru să fii afectat de probleme cauzate de codependenţă. Care sînt aceste probleme? Divorţ şi relaţii interumane dificile, abuz de substanţe, manii şi comportamente maniacale ce se sustrag oricărui control, furii iraţionale, depresii şi multe altele. Acestea sînt probleme extraordinar de grave, recurente, care te împiedică să fii fericit şi-ţi fac viaţa imposibil de trăit.
March 13, 2009 at 6:48 am
Aura
Multumesc Sara! Da, citesc si eu Labirintul. Intrebarea mea a pornit de la faptul ca in descrierile ‘pentru cine e Alanon’ se spune:
“Soţii sau soţi, fii sau fiice, mame sau taţi ai alcoolicilor. Orice persoană afectată de consumul de alcool al cuiva apropiat este binevenită în grupul nostru.”
Am inteles intre timp ca nu e chiar asa. Dar deocamdata nu gasesc oricum in orasul meu un asemenea grup. Mai caut. Ma caut.
Aura ma cheama, macar atat ar trebui sa stiu:-)
March 13, 2009 at 8:53 pm
sarainlove
e un inceput
eu am zile in care nu mai stiu
April 8, 2009 at 5:08 pm
Promovarea dependenței @ starachim
[...] dependență și codependență discută toată lumea,toți ne pricepem.Dar despre promovarea dependenței nu discută [...]
June 6, 2009 at 8:31 pm
nina
Mi-este acum clar si mie ce se intimpla cu mine, de citeva zile caut si caut pe net si in sfirsit mi am gasit ,,diagnosticul,,.Aveam banuieli inca de anul trecut, ca, ceea ce se intimpla in viata mea , nu este din vina ,,lor,, ci ca trebuie sa caut in mine ce anume atrage spre mine genul asta de barbati, sau si mai clar spus,de ce sunt eu atrasa mereu si mereu de acelasi gen.Da, este adevarat, tatal meu era asa, si am depsins inca de copil fiind, cum sa l ,,smecheresc,, cum sa i fac pe plac, cind si cum se poate infuria – si sa previn asta- in fine, parca e descrierea mea in ce am citit. Sunt bucuroasa ca v- am gasit
November 2, 2009 at 1:34 pm
vasilica
Buna, sunt o femeie pe cale sa devin alcoolica ! Am 27 de ani, este dupa-amiaza , din pacate nu ma aflu in Romania (ca daca ma aflam situatia poate era alta) si stau cu paharelul de wisky in fata mea. Vreti sa stiti ce m-a adus in situatia asta? e bine, un barbat. In tara mea aveam o slujba decenta, din pacate familia mea avea datorii si asta m-a manat sa merg prin strainatati si sa-mi fac un viitor mai bun. Aici am cunoscut un barbat care facea totul pt mine, imi dadea bani de tot ,sa trimit si la ai mei chiar am fost impreuna in Romania. Asa am ajuns sa ma faca dependenta de el, ca si pe un copil mic, relatia noastra s-a racit mult dupa 2 ani, faza e ca si el bea si tot incercand sa-l aduc pe calea buna m-am bagat eu pe cea rea. Am ajuns sa ma lase singura acasa toata ziua, si seara cand vine iese cu prietenii lui in oras si mie imi zice ca are de lucru si nu ma ia cu el. Astfel am ajuns sa-mi inec amarul, singuratatea ,tristea in bautura. In capul meu am un amalgam de idei, simt ca nu ma iubeste nimeni, si tot ce pot sa fac e sa beau. Totusi azi cand am gasit acest site, mi-am dat seama ca nu sunt singura si sunt fericita pt asta.
November 2, 2009 at 9:18 pm
sarainlove
nu esti singura
cunosc amalgamul de idei, ceata din cap si, peste toate, norul negru al lui “nu ma iubeste nimeni”; mai cunosc si nepasarea temporara pe care o capata oricine bea repede un pahar de whiskey. eu cred ca intentia tuturor celor care isi toarna un pahar este foarte buna: vor sa simta, pentru cateva clipe, ca le este bine, ca nu depind de nimeni, ca totul este usor. dar nu cred ca e calea cea buna, nici macar cea mai usoara.
calea cea buna este recunoasterea si vindecarea a ceea ce doare mai tare inauntru.
in orice tara esti, exista o intalnire al anon langa tine. caut-o.
November 7, 2009 at 7:56 am
alanonromania
Buna Vasilica,
Am citit marturisirea ta si m-am zguduit putin…sunt codependenta, am tatal alcoolic, si am trecut de multe ori prin starea lui “nu ma iubeste nimeni, nimanui nu-i pasa de mine” etc. si imi dau seama acum, dupa ce am aflat ce se intampla cu mine si dupa ce problema mea are un nume, ca oricand as fi putut apela la “un pahar de ceva” ca sa-mi alin suferinta…
De fapt, asa incep si alcoolicii sa bea, pentru a-si alina o durere…
Multumesc lui Dumnezeu ca am aflat la timp ce se intampla cu mine, ca am gasit un grup de sprijin – Al-Anon – si ca am pornit pe drumul spre recuperare. La Al-Anon nu ma mai simt singura, sunt oameni care trec sau au trecut prin aceleasi stari prin care trec si eu, ma simt inteleasa si acceptata asa cum sunt, si e minunat!
Totodata, am inceput incet-incet sa ma detasez de ceilalti, sa nu mai conteze atat de mult parerea celorlalti despre mine, si asta pentru ca mi-am dat seama ca Dumnezeu ma iubeste si ma vede asa cum sunt eu cu adevarat… si acum conteaza mai mult parerea lui Dumnezeu despre mine, decat parerea oamenilor, pentru ca Dumnezeu imi respecta libertatea, dar oamenii, de cele mai multe ori nu mi-o respecta…
Doamne, pazeste-ma de acel pahar amagitor, care pentru o clipa imi va da placerea, dar dupa un timp imi va fura si libertatea, si fericirea si tot!…
November 7, 2009 at 11:01 am
vasilica
Multumesc pt mesajele voastre, asta imi arata ca nu sunt singura si ca totusi sunt oameni carora le pasa. Eu cred ca primul pas spre vindecare este recunoasterea problemei, si eu recunosc ca am o problema.
September 22, 2010 at 7:24 am
mariana
…Va salut !
am citit pe aici si m-am regasit in problema, este bine ca suntem preocupati de ceea ce suntem si facem ,si ma bucur ca am putut gasi alte experiente pe acest subiect. As vrea sa spun ca o situatie de codependenta poate fi cauzata si de abuzuri fizice si sexuale, chiar si asupra copiilor ! O familie in care tata este violent ,este un mediu nefast pentru un copil. Abuzul sexual are efecte distructive asupra vietii in general. Eu cred ca persoanele codependente au nevoie de ajutor dar si ele insele trebuie sa lupte cu acest lucru. Am sa intru neparat sa citesc mai mult, intrand pe site-ul recomandat mai sus, as vrea sa spun insa ca mai exista o metoda de combatere eficienta a codependentei si dependentei de orice fel, printr-un studiu “modern” ( daca pot sa spun asa) al Bibliei, pornind de la studiul fiintei umane, din punct de vedere biblic. Un codependent care are probleme cu stima de sine, isi poate evalua corect valoarea personala, raportandu-se la Dumnezeu si deja de aici sunt usi largi deschise catre limpezire si catre vindecare. Suntem fiinte create ca sa avem sentimente, principii si pareri personale, trebuie sa ne traim viata dupa cum Dumnezeu ne-a dat-o si vrea sa o traim, eliberati de traume si temeri. Cu acest studiu si cu o mana deprieteni adevarati, care ne pretuiesc si ne sustin, calea spre vindecare este fara intoarcere. Ma bucur ca v-am gasit, voi fi pe aici.
September 22, 2010 at 7:29 am
mariana
Codependenta …pare a fi un subiect interesant de dezbatut si studiat… imi dau seama ca nici nu este prea greu de evaluat ,abordand studiul biblic asupra acestei probleme. Site-ul vad ca este de negasit acum, poate am intrat eu tarziu pe aici, insa subiectul este captivant si provocator. Mi-a folosit ce am gasit chiar si aici. EXISTA SOLUTII !!
September 22, 2010 at 7:38 am
mariana
… Sunt povesti triste mai sus… dar ca una care m-am confruntat cu codependenta, spun ca in aceasta cadere, nu trebuie sa ramanem cu capul plecat si cu ochii in pamant, ci sa ne ridicam asa cum putem si sa privim in sus… oricine are in viata un moment de cadere… mi s-a intamplat mie ? … i se intampla si altuia langa mine… deci trebuie sa ma ridic ca sa ajut si pe semenul meu… cauzele nu sunt personale; observ ca ele vin dinafara, si au ca efect instalarea unui simtamant de vinovatie, ce nu este corect. Nu este vina ta daca tatal iti este alcoolic, nu este vina copilului ca a fost abuzat de un matur, insa starea de vinovatie se instaleaza ca o bomba cu efect in timp indelungat. Trebuie intrerupt acest lucru si tinand bine de mana pe Iisus… totul se schimba. TOTUL. Incercati… !!
November 25, 2010 at 9:18 pm
mugure
Dar de ce sunt numai fete aici?…Oricum tuturor va recomand “Labirintul Codependentei”, am citit-o si pot sa zic ca 30%m-am vindecat. Pana la urma vindecarea, care nu e chiar o vindecare, se rezuma la faptul ca, noi, trebuie sa constientizam atat de bine ca avem o problema, ca avem reveniri obsedante, avem fantome din trecut care ne bantuie si nu ne lasa sa traim viata asa cum trebuie, incat sa ne invatam cu ele. Adica sa ne ridicam deasupra lor si sa zicem,” stiu ca sunteti acolo, dar pe mine nu ma puteti coplesi, sunt mai puternic decat voi, iar acum imi voi asculta sentimentele asa cum simt cu adevarat”. Asta implica o personalitate bine conturata!
December 20, 2010 at 9:40 pm
maria
Am citit ce a scris Mariana cu multa atentie si nu numai. Ma chinui cu acesta boala din copilarie eu am avut tata alcoolic si apoi studiind putin arborele genealogic am mai gasit si alte situatii de codependenta si dependenta in familia mea. Practic eu am ajuns sa port in sape multa bola de la inaintasii mei. Eu am ajns la un moment dat in viata ca nu putem sa merg pe strada avem in permanenta stari de rau desi eram un crestin practicant(stari de frica si groza inexplicabile, senzatia ca ma prabusec intr/un hau, frica de moarte). Apoi am inteles ca e nevoie sa/i iertam pe cei care ne/au facut copilaria nu tocami placuta si mai ales sa ne iertam si pe noi pentru ca si noi la randul nstru am gresit fata de parinti si alte persone chiar de langa noi. Vindecarea mea s/a produs atunci cand am invata sa iert si sa ma iert. Toate astea nu se pot face fara HARUL lui Dmnzeu . Si Harul nu vine dect prin biserica, prin taine, la mine asa a functionat. In biserica si cititnd biblia am inteles de acolo ca si personajele din biblie sunt implicate in multe greutati pe care le duceau cu rugaciune si mai ales cu ajutorul lui Dumnzeu. Tot ce se intampla in viata nostra ma refer la suferinta si neplaceri sunt ca urmare a pacatelor nostre si ale parintilor nostri (ma refer la pacate mostenite de care trebuie sa ne scapam) Curatirea ranilor este durerosa si trebuie sa o rabdam nu exista alta cale. Ceea ce se invata la al/anon este un lucru minunat , acolo nu se vorbeste despre Dumnzeu (despre care ar trebui sa vorbim doar in soapta) si nici despre alcool ci mai ales se vorbeste despre tine ca peroana si inveti sa te cunosti si sa te iubesti asa cum esti, in aceste conditii. Grupul te ajuta pentru ca se invata impreuna, nu e nevoie sa te ascunzi pentru ca suntem la fel toti avem aceisi problemea. Cel mai greu este sa iesim din negare si mie mi/au trebuit multi, multi ani. Cei care scriem aici suntem cei fericiti, desi uneori suntem cazuti in gropa.
Studierea literaturii m/a ajutat si ma ajuta in continuare, mai am de muncit , dar este o speranta pentru fiecare codependent sau dependent stiind ca nu suntem singuri ca sunt alte peroane car s/au vinecat, ca evolutia mea este mai buna decand am aflat de bola dect ininte cand habar nu avem ca sunt bolnava si credem ca toti oamnenii au ceva cu mie si ca nu ma iubeste nimeni si din cauza asta fumam doua pachete de tigari pe zi, si ulterior ma indopam cu ce venea in cale.
Exista speranta de mai bine si pot afirma ca se poate, cu rabdare in timp nu te mai vezi asa de URAT si incepe sa/ti placa ce vezi. Defectele pot fi transformate in calitati si cerul devine senin sau chiar daca mai sunt nori luam o umbrela frumosa a grupului Al/anon.
December 21, 2010 at 10:02 am
Ioana
Buna Sara. S-a produs o mica greseala. Eu nu am postat mesajul de mai sus…al celui care e logat cu mugureinflorit. Nu stiu ce s-a intamplat, o suprapunere de conturi ceva…Te rog sa il stergi. Mersi mult.
December 22, 2010 at 7:40 am
sara
Ioana, nu am sa sterg comentariul, am modificat nick-ul.
August 5, 2011 at 4:29 pm
elena
tocmai am avut un mic soc, am descoperit ca felul in care m-am comportat eu mult timp se incadreaza in ce ai scris tu mai sus.
in tot timpul perioadei de vreo 2-3 ani in care am trecut prin tot felul de probleme, am crezut ca trec printr-o depresie, pur si simplu. stiam, teoretic, cam ce mi-a declansat depresia si incredere extrem de scazuta in mine (in conditiile in care imaginea mea in fata celorlati este cu totul alta): muncit in continuu foarte mult timp, oboseala, frustrare ca sefii mei au pus pe un altul drept directorul meu, care habar nu avea ce facea, degradare a increderii in mine maxime, o fosta sefa care urla cand ceva nu ii placea, un prieten pe care eu il acuzam ca este rece, un aproape viol prin care am trecut in facultate si un tata cu care am avut o relatie conflictuala de cand ma stiu si cu o mama, care depindea de mine, tot timpul trebuia sa ascult cat de rau ii merge ei si ce copil bun sunt eu (stiam ca daca voi veni si eu sa ii spun, mami aproape ca am fost violata o sa-i distrug si mai greu universul). am simtit mult timp ca sunt intr-un pat al lui procust si ca eu sunt de doua ori mai mare ca patul si trebuie sa ma strang in el.
in tot acest timp eu am tot luptat cu mine si am inceput sa iau decizii. de la a lucra mai putin (inainte lucram chiar si 16 ore pe zi, daca nu mai mult uneori), la a-mi da demisia si a incepe pe cont propriu (pentru a nu mai suferi de faptul ca sefii mei sufera de nepotism), la a construi o relatie mai buna cu ai mei si cu prietenul meu, care nu era rece, doar era corect si ma trata ca pe o persoana normala, eu care aveam tendinta sa ma victimizez si sa cer mai multa afectiune si la a face lucruri pentru mine: master, cursuri de dans si alte evenimente care sa-mi faca inima sa tresalte.
mi-am dat seama ca ceva nu este ok cu mine pentru ca nu mai simteam nevoia sa scriu in jurnal, desi aveam jurnal din clasa a X-a, iar aceasta activitate ma facea sa simt mai echilibrata si mult mai increzatoare.
stiu ca sunt pe drumul cel bun, stiu ca totul depinde de mine.
insa socul a fost, de fapt, pentru ca un numar destul de mare dintre caracteristicile de mai sus mi-am dat seama ca sunt in mine si nu stiam cum sa le descriu. de fapt nu stiam ca pot genera ceva negativ in mine. tot timpul simteam nevoia sa ajut pe cineva, desi eu aveam mai multa nevoie de ajutor in acel timp. credeam ca, de fapt, e un act de putere, ca te poti pune pe locul 2, ca e mai bine sa lasi capul jos si sa zici facem cum credeti voi, ca e mai bine sa fii pe placul tuturor, sa fiu cuminte si sa nu deranjez pe nimeni.
in continuare mai sunt lucruri de indreptat, stiu ca trebuie sa fiu mai “egoista” si ca trebuie sa ma iubesc mai mult pe mine si sa am mai multa grija de mine.
iti doresc mult succes cu acest blog si sper sa ajute multi oameni care se cauta pe ei si au dificultate in a se gasi.
August 8, 2011 at 4:51 pm
sara
Multumesc Elena, succes mult si tie, daca ai nevoie de vreo incurajare vreodata o gasesti aici.
October 20, 2011 at 8:16 pm
Sorina
Este incredibil…Ma simteam atat de singura cu trairile mele si de fapt sunt atat de multi oameni in aceeasi situatie ca si mine. Am citit Labirintul, am citit si recitit postarile voastre . Am plans mult …A fost ca o revelatie…Pana acum nici macar nu eram in stare sa formulez intrebarile ale caror raspunsuri l-am gasit .
Incepusem sa cred ca imi pierd mintile…Accese de furie, gelozie nejustificata, tendinte de economisire excesiva, izolare ….Acum recunosc ca am o problema! Sunt fericita ca am reusit sa recunosc ca am o problema si ma simt libera.
In fiecare zi rostesc rugaciunea Seninatatii si ii gasesc alte valente.
Sunt constienta ca am foarte mult de lucru, probabil voi apela la un psiholog pentru a ma calauzi. Al anon nu are intruniri in orasul meu insa am inteles ca acum organizeaza intruniri online .Dar sunt hotarata si entuziasmata pentru ca stiu ca acolo undeva inauntrul meu este o fiinta de lumina care a fost incatusata de o mama alcoolica si un tata abuziv si stiu ca o sa o cunosc cu adevarat pana la urma. Cred ca in functie de personalitatea fiecaruia si de gradul de codependenta este mai mult sau mai putin necesara existenta unui grup suport. Eu deocamdata sunt pe cont propriu si grupul meu de suport e constituit din oamenii care si-au povestit trairile in mediul asta virtual . Acum stiu ca ei exista asa ca nu ma mai simt singura.
Sara, mult succes in calatoria ta!
Ma numesc Sorina si sunt codependenta.
October 24, 2011 at 11:26 am
sara
“Bine ai venit, Sorina”
(chiar asa se raspunde la grup)
October 27, 2011 at 12:17 pm
Sorina
Sara am o intrebare….E una care ma macina de vreo 2 zile si nu stiu cu cine sa vorbesc. Cunosc oameni care sunt in aceeasi situatie ca si mine. Ce fac? Deschid gura si pronunt cuvantul codependenta sau imi continui calatoria proprie de autocunoastere si de vindecare fara a ma implica si sa-mi infrang dorinta de a ajuta? Cred ca imi intelegi dilema.
Asa cum am spus …sunt la inceput. Iesirea din Labirint ma ajuta insa am atatea intrebari….Cei de al-anon.ro nu mi-au raspuns la mailuri asa ca ma gandeam ca poate ai vreo sugestie pentru mine?
October 30, 2011 at 3:49 pm
sara
Sorina, nu cred ca am un raspuns foarte prompt la intrebarea ta. Pot doar sa iti spun ca majoritatea codependentilor se vindeca printr-un program in 12 pasi, implementat de Al Anon si cunoscut in intreaga lume. Ei, in acel program, trebuie mai intai sa treci prin cei 11 pasi si de-abia la al 12-lea sa ii cooptezi si pe altii.
noi avem tendinta sa ne facem foarte multe griji pentru altii si sa ii sprijinim cu tot ce putem, dar aceasta poate fi si o capcana: pentru ca atunci cand ai impresia ca e responsabilitatea ta sa ii avertizezi pe toti ceilalti, uiti foarte usor de tine. ai incredere ca cei care te vor vedea pe tine mai fericita, mai senina si mai echilibrata, vor vrea singuri sa afli care este secretul
January 6, 2012 at 11:34 am
ioana
Sunteti minunat si curajosi !
Sara te felicit pentru ceea ce faci. Nu am stiut ca existati . Am crezut ca sunt singura cu astfel de probleme. Probleme pe care nu am curajul sa le recunosc in fata nimanui, nici macar mie.
Eu nu am avut probleme cu parintii…cel putin asa cred . la mine totul a inceput in adolescenta. Am fost foarte grasa . Rautatile copiilor, colegilor,ignorarea lor si catalogarea drept GRASA ma afectat foarte mult . nu am realizat atunci asta. Am slabit si la 19 de ani aratam foarte bine. Atunci mi-am cunoscut si sotul.:) totul a fost bine o perioada. m-am casatorit la 21 de ani. la 23 am nascut-o pe fetita mea. in timpul sarcinii ma-am ingrasat 32 kg. nu mi-a pasat, stiam ca o sa le dau jos si asa sa intamplat. Toata lumea ma admira si imi placea nespus asta.Aveam incredere in mine si credeam ca nimic nu-mi va darama lumea perfecta in care traiam. Dar sa intamplat : sotul meu ma insela . Repede dupa asta am luat-o razna. nu l-am considerat pe el vinovat . credeam ca e vina mea ….ca nu sunt suficient de frumoasa ,de inteligenta ,de iubitoare ,…..mi-am gasit suficiente motive sa fiu vinovata. povestea e lunga …….sa terminat cu un divort. BUMMMM. Inca o lovitura. Am lasat tot si am plecat. a fost cumplit 3 ani. Lupte grele duse cu mine……acum am 30 de ani si viata parca incepe sa prinda iar contur doar ca nu pot sa am incredere in mine. gasesc motive absurde de cearta si ma supar din nimicuri. Un dute mai incolo venit de la iubitul meu uneori e o tragedie. . In ochii tuturor sunt puternica si mama tuturor ranitilor.in realitate sunt iar fata grasa care rade mereu cand e inconjurata de lume,iar cand ajunge acasa si e singura se descarca plangand si simtinduse ultimul om de pe lume.Mi-am creat o lume perfecta in care as vrea sa traiesc, dar in realitate sunt o ratata, o plangacioasa, o sensibila, fara incredere in mine. Sunt dependenta de iubire si afectiune. In ochii tuturor trebuie sa fiu perfecta si sa primesc mereu complimente si laude. Eu nu am voie sa gresesc; iar daca sa intamplat e dezastru. probabil voi ma intelegeti …..as vrea sa ma intelegeti. simt ca mi se rupe sufletul atunci cand ma cert cu prietenul meu . sunt certuri banale pentu el dar pentru mine e dezastru. In ultima perioada am reusit sa ma controlez si sa nu mai fac asa crize de plans dar e greu. Sunt multe de spus……….IUBIREA PROVOACA DEPENDENTA.
Ma numesc Ioana si sunt codependenta!
April 4, 2012 at 9:04 pm
Gelu
Codependenta creaza lupte launtrice cu parerile altora. Codependentii pot lua decizii bazate pe ceea ce cred ca ar vrea altii ca ei sa faca. In timp ce cred ca motivatia lor de a-i ajuta pe oameni este compasiunea, in realitate, ei fac aceasta fiindca doresc dragoste sau aprobare. Pot ajunge sa recunoasca lucrurile care stau la baza comportamentului lor, atunci cand devin suparati sau maniosi pe cei pe care i-au ajutat si care nu le-au raspuns cu acelasi ajutor, dragoste sau apreciere cand au avut nevoie. Lor le este greu sa inteleaga ca in loc sa-i ajute pe altii, oferindu-le lucrurile de care au nevoie, de fapt ii pot rani prin relatia de dependenta pe care o creaza.
Codependenta poate cauza si lupte in domeniul administrarii timpului. Codependentii pot observa ca niciodata nu au timp suficient pentru toate obligatiile pentru ca si-au facut prea multe. De obicei indatoririle si relatiile cele mai importante sunt neglijate deoarece codependentii sunt prea ocupati ajutandu-i pe altii, participand la diverse activitati si alergand toata saptamana de la un eveniment la altul. Lucrul acesta de asemenea are legatura cu incapacitatea lor de a spune “nu” atunci cand sunt chemati voluntari, sa preia o functie sau sa ajute un prieten. Ideea involuntariatului – de a nu ajuta sau a nu se implica este de neconceput. Daca refuza vreo rugaminte, considera ca nu sunt prieteni sau oameni buni, sunt insensibili si iresponsabili. Asadar, multe din acele situatii si relatii ii lasa cu sentimentele ranite, manie sau dezgust.