Frica de dinainte.
Frica este un sentiment atât de vâscos, mă face să mă mișc cu încetinitorul. Trebuie să pun mai multă forță în a mă spăla pe dinți, în a pune rufele la spălat, în a mă decide dacă vreau sau nu zahăr în cafea. Mersul prin frică mă extenuează, cam ca mersul prin zăpadă.
Încerc să readuc la suprafață toate lucrurile pe care le-am citit despre cum să îți învingi frica, dar cuvintele îmi par abur, iar frica este solidă, corporeală. Astăzi sunt o frică sub formă de respirație, anxietate care a luat forma mâinilor și picioarelor.
Nu-ți poți înfrânge frica, mi-am adus aminte. Poți doar să o rogi să se așeze comodă și să o inviți la ceai.
7 comments
Comments feed for this article
February 25, 2012 at 8:49 am
Laura
Mă înduioșezi atât de tare încât aș vrea să te iau de mână și să trecem, alături, prin tunelul fricii. Si nu din codependență, ci din empatie de codependentă (in vindecare). Ți-am descoperit rândurile și blogul pe vremea când mă scufundasem teribil de adânc în frică. Și de-atunci, mă tot retrag întru curaj și vindecare… De aceea, iti aduc aminte ceea ce m-ai învățat chiar tu: se poate. Se poate să nu-ți mai bei ceaiurile în compania fricii, se poate ca acest companion să rămână umbră-n trecut: îmblânzită și anulată. Cu drag, cu solidaritate și cu empatie, L.
February 25, 2012 at 12:23 pm
mihaela
Singura sansa pe care o avem noi, codependentii de ne vindeca, este sa ne aratam asa cum suntem noi, in fricile noastre, in rusinile noastre, in durerile noastre, in vinovatia noastra nevrotica, si sa-l rugam pe Dumnezeu sa vina EL si sa transforme aceste ale noastre, pentru ca EL este singurul
care poate sa transforme durerea noastra in mangaiere si sa-i dea un sens.
Sa ne aratam Domnului asa cum suntem, sa nu ne ascundem de EL, sa-L rugam sa vina si sa ne vindece, si sa puna El in inimile noastre iubire, iertare si acceptare de sine. Dacă trecutul ni se impune prin intermediul evenimentelor din prezent, dacă emoțiile de odinioară revin ca niște fantome insistente, e pentru că nu l-am acceptat. Când spunem că ne-am împăcat cu trecutul nostru, asta nu înseamnă că am reușit să-l uităm: astăzi se știe că creierul nostru nu uită nimic. Iertarea este cea mai importantă cheie pentru a te elibera de trecut. Ea se bazează pe acceptarea a ceea ce a fost, trăirea cu Dumnezeu a încărcăturii emoționale din trecut pentru a transforma El durerea, renunțarea la a judeca sau a detesta, acceptarea și reînceperea unei vieți noi.Doamne ajuta.
February 25, 2012 at 6:56 pm
Iulia
Frica pazeste pepenii.
February 25, 2012 at 7:54 pm
olivia
Scumpa mea Sara stiu de la terapeutul meu ca frica nu vine de la Dumnezeu. Eu cand intru in frica ma rog sa primesc putere. Tine de fiecare data. Mult succes.
February 26, 2012 at 8:11 am
lucia
Sara , multumesc pentru toate ideile pe care ni le impartasesti , ajung sa inteleg ca nu sunt “”defecta” ci doar codependenta si ca pot sa lucrez asupra mea ca sa ma schimb (in bine sper !).Mi-ai dat idei excelente care sa ma ajute in viata de toate zilele , in familie , in cariera , am inteles de ce aveam probleme de comunicare , tot timpul primeam reprosuri pe tema asta si nu stiam cum sa indrept lucrurile. Nimeni nu-mi spunea ca uneori sunt asumativa iar uneori agresiva in comunicare , si ca mai este si modul asertiv de a comunica. Am inceput sa studiez conceptul de asertivitate si am dat peste articole de-ale lui Andy Szekely , care nu doar explica ce este asertivitatea , dar da si exemple despre ce ar presupune genul acesta de comunicare sa poti incepe sa exersezi. Deja am pus in practica , nu pot spune ca-mi iese , dar ma pot gandi dupa ce am “comis-o” cum ar fi trebuit sa procedez si , ce este cel mai ciudat , am inceput sa inteleg mai bine cum gandeste “celalalt”. Sau , mai bine zis sa inteleg de ce s-a suparat pe mine , ce anume nu i-a picat bine , sau de ce ma simt eu ca naiba dupa o discutie . Si stii cum se intampla : exersand , ajungi sa faci lucrurile din ce in ce mai bine pana devine o deprindere.Iar asta nu inseamna sa nu mai fii autentic , ci inseamna sa-ti respecti interlocutorul si sa te respecti si pe tine.
Si mai voiam sa-ti impartasesc o idee de-a mea , sotul meu este alcoolic si merge la grupul Al Anon din orasul nostru dar continua sa bea , nu este tipul agresiv si acest lucru e latura pozitiva a situatiei , tatal meu era si el alcoolic dar tot untip neagresiv. Ajunge insa sa fie o trauma sa-i vezi alta fata , sa fie un “strain” cu care nu te poti intelege si mai trebuie si sa-l suporti in casa , etc.Eu merg la grupul organizat pentru familie , dar o fac pentru mine si m-a ajutat sa evoluez. Am descoperit despre mine ca nu vreau sa ma vad o victima , si ca sunt mai degraba setata pe a gasi solutii decat pe a cauta scuze , am o singura viata si vreau sa-i dau un sens cat mai valoros , iar faptul ca eu caut sa ma schimb ma ajuta pe mine , ii ajuta pe copiii nostri (care ar avea sanse majore sa fie si ei codependenti sau Doamne fereste , mai rau) si il ajuta pe sotul meu.Una peste alta usor usor evolueaza si el , in ritmul sau.
February 26, 2012 at 3:53 pm
cristi
Buna Sara .
Uite un sfat pe care mi l a dat duhovnicul meu : ignora pur si simplu gandurile care ti aduc frica.
Ele nu sant adevarate , chiar daca par ca ne apara da rau , ele sant de fapt raul…
O perspectiva asupra fricii care m aajutat foart mult o gasesti aici
Preot dr. Doru Costache
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/o-perspectiva-teologica-asupra-fricii-70305.html
Si , pentru ca bucuria ajuta sa scapi de frica , iata ceva care sa citesti in timpul ceaiului
http://atelier.liternet.ro/articol/5190/Serban-Foarta/Test-pentru-printese.html
Hope it helps,
Cristi
February 26, 2012 at 5:54 pm
Gelu
In general femeile sunt mai fricoase din fire. Vorbind la modul general frica poate provoca descurajare si chiar depresie. Este evident ca Sara se descrie ca fiind melancolica . Nu incercati sa incurajati persoanele melancolice prin compasiune .” Vorbiti-le consolator sufletelor deprimate ” spune Biblia. Una e sa stii sa arati compasiune si alta e sa stii sa vorbesti consolator.