Pentru că tot urmează Dragobetele, pentru că toată lumea va vorbi dragoste, pentru că lumea se întreabă în sfârșit “dragoste sau obsesie?” sau “dragoste ori dependență”, m-a decis să scriu despre credințele noastre ascunse și nerostite legate de ce este sau ce ar trebui să fie o relație.
Prejudecățile noastre despre cum ar trebui să arate dragostea ne fac numai belele. Unele sunt luate ca din basme, altele din povești de groază. Ce le unește este faptul că toate ne par la fel de adevărate iar relațiile noastre fie nu se pot ridica la așteptările pe care le avem, fie, dimpotrivă, se transformă rapid în coșmarul de care ne fusese frică în tot acest timp.
Să le luăm pe rând – cele 13prejudecăți despre relații, prezentate într-o carte despre care povesteam aici.
Dacă începem o relație, am să mă pierd pe mine
Foarte importantă pentru codependenții în vindecare, pentru că fix ei s-au străduit atât de mult să-și construiască personalitatea la loc, din toate bucățelele sparte și trăiesc cu spaima că prima relație pe care o vor avea le va zădărnici tot efortul din ultimul timp.
Dacă m-ai cunoaște cu adevărat, nu ți-ar păsa de mine
Este o frică ce ne facem să ne închipuim cum ar arăta persoana ideală și să încercăm să ne purtăm ca ea.
Dacă nu sunt perfect/ă, mă vei abandona
Trăim într-o frică permanentă că persoana pe care o iubim nu va fi lângă noi și mâine și sperăm că dacă am putea să nu facem nici o greșeală, să fim pur și simplu perfecți, asta nu se va întâmpla niciodată.
Suntem ca o singură ființă
V-ați simțit vreodată ca și cum v-ați găsit sufletul pereche și că ați vrea să vorbiți și ziua și noaptea, și nu mai plecați niciodată nicăieri decât împreună. Și – cumva – sufletului pereche i-a trecut starea asta mai repede decât vouă? Ne panicăm atunci când pasiunea pare că dispare (așa cum este normal să se întâmple) și insistăm să fim la fel de nedezlipit ca la început cu partenerul nostru.
Nu e bine să fii prins cu garda jos
Vulnerabilitatea este apanajul oamenilor cu suflet întreg. Uneori este bine să fii vulnerabil, alteori are rezultate dezastruoase. În general, în relații, preferă să avem câteva plase de siguranță, poate niște secrete, și orice altceva îi poate împiedica pe cei in jurul nostru să ne rănească.
Nu ne vom certa niciodată
Ne este frică de furia celorlalți și ținem prizonieră multă furie proprie, în interiorul nostru. În relația perfectă din imaginația noastră nu este loc de confruntare.
Eu sunt de vină pentru tot ce nu merge bine. Sunt o persoană îngrozitoare.
De aceea și încercăm să ascundem tot felul de aspecte ale relației – pentru că avem impresia că ceva este în neregulă, că orice problemă este cu siguranță cauzatăde noi și am da orice ca nepriceperea noastră să iasă la suprafăță.
Trebuie să fiu vesel/ă tot timpul dacă vreau ca lumea să mă placă
Ne sperie ideea că cineva ar putea să afle cât de triști suntem. Și dacă ar afla, cu siguranță ar pleca de lângă noi.
Vom avea automat încredere completă unul într-altul
În viața reală, încrederea se construiește treptat
Vom fi de nedespărțit
În relațiile normale, partnerii petrec timp împreună, timp separat și timp cu prietenii.
Un partener adevărat îmi va ghici fiecare dorință și va ști de ce am nevoie
Această prejudecată despre relații ne determină să ne considerăm “răniți” atunci când partenerul face ceva care nu ne este pe plac, chiar dacă noi nu i-am comunicat clar așteptările noastre. Avem impresia că “nu ar trebui să fie nevoie să-i spun ASTA”
Dacă ne iubim cu adevărat, vom rămâne împreună pentru totdeauna
Nu ne putem închipui că dragostea, uneori, pur și simplu nu funcționează. Suntem loiali până în pânzele albe, în primul rând pentru că așa credem că ar trebui să fim, apoi pentru că tot sperăm ca, din încă o încercare, să putem repara tot ce este în neregulă.
Partenerul mă va aprecia întotdeauna, mă va sprijini și nu mă va critica
Comentăm acum în cor? “Siiiiiiiiiiiiiiiiiiigur că da”
14 comments
Comments feed for this article
March 28, 2012 at 6:10 pm
Gelu
Astazi am observat o reactie subtila foarte ciudata la persoanele care se straduiau sa para amabile cu mine. Nu stiu care o fi motivul dar cred ca nu prea le plac “schimbarile”.
March 28, 2012 at 6:38 pm
Gelu
Oamenii cu prejudecati sunt asemenea ambarcatiunilor petroliere. Sunt greoi in ceea ce priveste schimbarea parerilor si le trebuie mult timp sa renunte la ideile preconcepute. La ei totul se face pe distanta lunga. O fi si ei codependenti ? Eu am invatat ca in orice lucru trebuie sa dau dovada de rezonabilitate. Rezonabilitatea provine dintr-un cuvant (nu-l mai stiu) care inseamna a ceda. Suntem noi dispusi sa renuntam la o parere chiar daca credem ca stim adevarul absolut ?
March 28, 2012 at 8:49 pm
Gelu
Am sa incerc sa comentez cu privire la mine toate aspectele enuntate mai sus. Prima :”Dacă începem o relație, am să mă pierd pe mine”. – Oricum ma pierd pt ca asa este le inceput. Important este sa nu ma pierd de tot. Cei care nu se pierd demonstreaza ca sunt prea siguri pe ei si de obicei acest gen de persoane lasa de dorit. A doua : “Dacă m-ai cunoaște cu adevărat, nu ți-ar păsa de mine” – Pt mine ar fi un lucru deosebit daca cineva mi-ar spune ca vrea sa ma cunoasca cu adevarat. De obicei cand cineva vrea sa ma cunoasca isi da seama ca are de a face cu o personalitate complexa. Situatia aceasta apare cand cineva este nejustificat de nerabdator sa lege o relatie cu mine. Eu nu sunt persoana potrivita pt relatii de ocazie de genul “fast love” . Stiu ca unele femei se multumesc si cu asa ceva. Eu subscriu la ce s-a spus mai sus adica sunt de acoord ca o relatie trainica se construieste treptat si in timp . Trei : “Dacă nu sunt perfect, mă vei abandona ” – Abandonul este o optiune si trebuie luata in considerare . Eu personal ma simt abandonat in fiecare zi . Abandonul este uneori necesar si chiar benefic. Abandonul poate fi total si temporar . Sunt de pare ca oricare ar fi motivul unui abandon, persoanele implicate trebuie sa dea dovada de hotarare si maturitate in gandire.
April 1, 2012 at 2:32 am
Iulia
Orice tip de relaţie lasă urme în viaţa noastră. Tot ce putem face este să punem ceva bun în acea relaţie.
April 4, 2012 at 10:27 pm
Gelu
@Iulia : Intreaba-te ce vrei in viata. Daca raspunsul este mereu legat de ceea ce vrea partenerul, inseamna ca exista deja un mare semnal de alarma. Codependentii sunt persoane iubitoare, dar care uita de ratiune si ofera mai mult decat este cazul. Ei nu reusesc sa stabileasca granite si sa impuna respect. Atunci cand te temi sa ceri ceea ce doresti nu poti rezista mult timp intr-o relatie serioasa.
Asta se intampla pentru ca nu poti sa iti spui ofurile, practic nu esti sincera si asfel nu vei rezolva nicio problema, ci ele se vor adanci. Spre exemplu, daca partenerul iti este infidel, te vei plange prietenilor in loc sa discuti acest lucru cu el. Amicii vor discuta cu tine ore in sir, pana cand se vor plictisi, insa problema nu se va rezolva de la sine. Din pacate, codependenta este extrem de dificil de schimbat, mai ales pentru ca de cele mai multe ori se intampla ca o persoana nici macar sa nu isi dea seama ca se afla in aceasta situatie. Inceraca sa vezi daca ai unele dintre urmatoarele ganduri:
– daca partenerul nu este fericit, nici eu nu pot experimenta acest sentiment;
– problemele din cuplu apar de obicei din vina mea;
– daca imi schimb eu atitudinea(sa nu-l mai sacai si cert mereu), se va schimba si el;
– deseori incerc sa ingrop senimentele de nefericire, disconfort si durere. (Extras de pe un site)
April 7, 2012 at 4:04 am
Iulia
Tu unde crezi că e limita iubirii ? Ce înseamnă pentru tine ,,oferă mai mult decât este cazul?”
April 7, 2012 at 2:36 pm
Gelu
@Iulia : Ma intrebi pt ca nu stii sau vrei sa compari varianta ta cu varianta mea. Unele femei , daca nu majoritatea, gandesc in felul urmator : “Te vreau doar pt mine”, “Vreau sa fii fericit doar alaturi de mine” . Tu daca esti codependenta vei spune ca e corect sa gandesti si respectiv sa doresti asta in relatia cu un barbat. Eu iti propun sa arunci din capul tau toate “mizeriile” adica conceptiile gresite despre viata care te fac sa crezi ca iubire inseamna a te jertfi pe altarul dorintelor altora.
April 8, 2012 at 1:46 am
Iulia
Cum ţi s-ar părea când o femeie ţi-ar spune că nu te vrea doar pentru ea? E ca şi cum ar veni cu toate prietenele ei într-o seară şi ar zice ,,Acum hai să ne băgăm cu toţii în pat” şi ,,hai să faci cu noi toate copii, căci te iubesc cu adevărat” sau,, Vrei să ai o colecţie de soţii, copii şi soacre?”. Mi se pare o dorinţă firească să te vrea femeia numai pentru ea. Biblia condamnă adulterul tocmai pentru că e firesc să te vrea femeia numai pentru ea. Adulterul este împotriva firii. Şi eu sunt de acord cu majoritatea femeilor şi mi-ar plăcea ca soţul meu să fie numai al meu. În lumea aceasta mare trebuie să existe şi jumătatea mea, acel soţ care să vrea să fie numai al meu.
April 8, 2012 at 11:51 am
Gelu
Daca ma gandesc bine ce zici tu chiar s-a isi intamplat. Acum ma intreb oare cum o fi reactionat barbatul. A putut el oare sa faca fata cererilor “multiple” ? Iulia, eu nu m-am referit numai la acest aspect adica viata sexuala a cuplului. Cee ce spui tu este dorinta si respectiv nevoia de intimitate . Cand e vorba de relatii sexuale nu trebuie sa ne ghidam numai dupa instincte, ca animalele. Relatiile sexuale din care rezulta ca urmare copiii trebuiesc atent planificate pt a nu avea surprize neplacute. Multi parinti spun ca si-au dorit copilul cand de fapt el a venit pe lume pt ca ei nu au avut educatia necesara si autocontrol. Eu cunosc mii de cazuri cu marturii reale. Chiar mama mea mi-a spus ca decat sa ma faca pe mine mai bine isi baga altceva. Parerea mea este ca era mai bine daca isi baga ea mintile-n cap. Parintii mei s-au casatori pt ca sa nu ajunga mama de rusine adica sa nu fie considerata o curva. Odata ce s-a casatorit bineanteles ca i s-a sters pata. Cazuri ca aceste sunt cu milioanele. Nu ar trebui si noi cei care inca nu suntem casatoriti sa invatam noi macar ceva bazandune pe experienta negativa a altora pt a nu face la randul nostru aceeasi greseala ?
April 8, 2012 at 12:05 pm
Gelu
Iulia, eu nu as crede-o femeia aceea daca mi-ar spune ca ma vrea doar pt ea. As crede-o daca mi-ar spune ca ma vrea pentru o noapte. Relatiile sexuale ocazionale sunt periculoase. Daca sotia mea mi-ar spune ca ma doreste doar pt ea atunci intradevar ar fi o frumoasa declaratie de dragoste.
April 8, 2012 at 4:05 pm
Iulia
După cum ai scris mult mai sus ar trebui să înţeleg că această frumoasă declaraţie de dragoste ar veni din partea unei femei codependente?
April 8, 2012 at 4:38 pm
Iulia
Nu mă refer numai la acest aspect, la viaţa intimă, dar am avut probleme la un moment dat în căsnicie când prietenele cu care soţul vnea în contact ar fi dorit să treacă mai departe la lucruri care nu li se cuveneau. Deci până la urmă cam tot acolo se ajunge. Ultima oară am vrut să aduc la mine o colegă, să nu mai plătească gazda. Ne-am apropiat foarte mult, o ajutam de câte ori puteam şi mă gândeam că e posibil să pierd dar am mers mai departe. Şi nu mi-a plăcut ce am văzut. M-am făcut că nu pricep şi nu am mai apucat să mă gândesc la o soluţie, că mama care e cu ochiii pe soţul meu de parcă ar fi al ei , mi-a interzis să o mai aduc acasă. Am continuat să o primesc totuşi fără să ştie mama, până când m-a prins şi a dat-o afară. Ştiam că îl place şi am lăsat-o să vină la mine, a ajutat-o când a avut nevoie, i-am lăsat să stea de vorbă la o bere, au ascultat muzică împreună şi totuşi nu am fost geloasă. Dar am simţit că ceva nu e bine. Dacă nu ar supăra pe mama şi azi aş invita-o pe la mine .Vezi că până la urmă se ajunge tot la probleme intime.
April 8, 2012 at 6:09 pm
Iulia
După primii şase ani de căsnicie în care i-am iertat totul am văzut un schimb de priviri între el şi o altă femeie, schimb pe care l-am asociat cu ce mai ştiam şi a rezultat o concluzie pe care n-am mai schimbat-o de atunci: îmi doresc un soţ căruia să-i facă plăcere să stea cu mine. Îmi e milă de el, i-aş simţi lipsa dacă ar pleca dar aş fi foarte fericită cu un soţ care m-ar iubi şi pe care l-aş iubi şi eu. De atunci au mai trecut vreo cinci ani de chin. Acum mă ajută legea cea nouă şi se poartă mai frumos dar ştiu că nu e din inimă. Sau poate cine ştie, poate s-a mai îndreptat.
April 9, 2012 at 10:19 pm
Gelu
@Iulia : Nu am vazut si nici nu a am vorbit fata in fata cu o femeie care recunoaste ca este codependenta. Sunt sigur ca daca as intalni una nu as putea sa ma apropii de ea. Asta pt ca in general ele sunt persoane complexate. Eu sunt foarte “rau” cu persoanele de sex opus , cel putin asa sunt perceput. Unele femei nu se lasa dominate cu toate ca eu le percep “slabiciunea”. Stiu care este punctul slab la o femeie si stiu ce trebuie sa fac pt ca ea sa imi fie supusa. O femeie care nu demonstreaza supunere inainte de casatorie nu se recomanda pe sine ca v-a fi o sotie buna. Eu nu accept compromisuri nici prezente nici viitoare.